Sharing Experience

Prietenii fac lucruri drăguţe unul pentru celălalt

2011-12-07T18:31:00.008+02:00

"Prietenii fac lucruri drăguţe unul pentru celălalt" - asta e replica din desenele animate la care mă uit acum cu aceeaşi bucurie cu care s-ar uita un copil mic :)

Despre asta este vorba şi în postarea mea de astăzi...despre lucrurile drăguţe pe care le putem face pentru prietenii din ţara-ntreagă, atât pe cei pe care-i cunoaştem cât şi pe care nu.

Adică... decembrie se arată a fi foarte creativ anul acesta. Sunt înconjurată de idei minunate, creative, diverse - toate ca să avem cele mai frumoase sărbători. Vă invit să descoperiţi în rândurile de mai jos alternative pentru bucuria completă (cum zice reclama de la Vodafone - bucuria dăruitului cu bucuria primitului) şi vă mai invit să lăsaţi comentarii cu alte idei descoperite de voi (sau organizate de voi).

ShoeBox - noua descoperire în materie de proiecte de Crăciun (mulţumesc Nadia!) este un proiect în 3 paşi prin care faci o donaţie sub formă de daruri pentru copii. Trebuie să cauţi prin debara o cutie goală pe care apoi să o transformi într-o cutie de cadou. Pui în ea ce vrei tu (poţi cumpăra ceva special pentru asta sau poţi pune ceva ce ai în casă şi care aşteaptă să fie dăruit). Cei de la ShoeBox au şi o listă de recomandări (de

la obiecte de igienă la jucării sau alimente neperisabile) pentru copii de 2-18 ani (cadoul tău va fi direcţionat către un copil care mai mult ca sigur se va bucura de ceea ce pui tu în cutia ta de pantofi). În cutie poţi pune şi o felicitare pe care să-ţi laşi datele de contact având posibilitatea de a ţine legătura cu copilul la care va ajunge cadoul de la tine. După ce ai pus în cutie tot ceea ce vrei (fără a o sigila) trebuie să mergi la locaţiile din oraşul tău unde cei din proiect vor vedea cui se potriveşte cadoul tău (vârstă şi sex). La final vei afla unde a ajuns cadoul de la tine şi sunt convinsă că te vei simţi un fel de Moş Crăciun. Mai multe poţi citi aici: http://shoebox.ro/2011/11/22/start-shoebox-2011/

Secret Santa? Cred că toată lumea ştie ideea. Funcţionează atât în corporaţii cât şi în firme şi ong-uri mici. Toată lumea cumpără câte un cadou (fără să ştie unde va ajunge acesta) apoi prin tragere la sorţi fiecare descoperă cui îi va fi Moş Crăciun. Ideea

variază de la o organizaţie la alta. Dar pe cea de la Elefant.ro o cunoaşteţi? Acest Secret Santa presupune înscrierea în campanie pe site-ul elefant.ro de unde alegi un cadou (ai de ales dintr-o secţiune speciala super ofertantă). Achiţi cadoul ales şi aştepţi mailul de confirmare. Cadoul tău va ajunge la cineva din ţară iar tu vei primi la rândul tău un cadou de la cineva. Ceea ce e şi mai fain este că pentru fiecare cadou achitat în această campanie Elefant.ro şi Salvaţi Copiii donează un cadou unui copil defavorizat. Eu abia aştepă să simt bucuria dăruitului :)

AIDA Buzău are şi ea cadoul ei de Crăciun. Tocmai ce au lansat noul lor proiect "Urban Art - ateliere de artă urbană" pentru elevii de generală şi liceu iar sâmbătă toţi "lucrătorii din atelier" vor face tot felul de decoraţiuni şi cadouri pe care le pot dona unui centru de plasament local. Dacă eşti prin Buzău fă-ţi timp sâmbătă pentru a lua parte la super-atelierul de hand-made "Moş Crăciun sunt EU". Ai ocazia să faci quilling, origami, decoraţiuni din fimo sau cadouri din obiecte reciclabile. Vezi mai multe aici: http://urbanart.initiativedurabile.ro

ONG Open Doors on Christmas (10 şi 11 decembrie, orele 11.00-17.00) este evenimentul prin care ong-urile din Bucureşti (în special) vând tot felul de "chestii deştepte la preţuri mici" în Club Goblin. Orice produs pe care tu îl cumperi înseamnă şi o donaţie - un sprijin financiar pentru ong-ul de la care cumperi. Evenimentul e o idee pusă în "scenă" de AIDA Bucureşti împreună cu Goblin.

Cadoul tău pentru tinerii din Cluburile Impact poate fi un simplu sms la 8822. Nu cred că pot spune ceva mai mult decât spune Tudor Chirilă în spotul de mai jos... poate doar "tu ce faci?"

Sunt o mulţime de idei bune în special în perioada asta. Facebook-ul mă atenţionează zi de zi cu privire la câte o campanie. Şi dacă se mai găsesc cârcotaşi care cred că doar de Crăciun se întâmplă lucruri faine îi invit să arunce un ochi pe proiectele ong-urilor şi grupurilor informale. A fost un an plin-ochi de proiecte pentru copii, tineri, adulţi şi bătrâni. Pentru toate vârstele dar nu încă pentru toată lumea - pentru că e nevoie de toată lumea să se implice ca toată lumea să fie mai bine :D

Şi ca să "dăm dovezi la lume" că se poate vă invit şi pe voi să lăsaţi comentarii cu idei faine pentru Crăciun: fie că e un Secret Santa sau un sprijin pentru un ong care face lucruri bune tot timpul anului. Dacă aveţi şi link-uri ar fi super să le postaţi...poate mai sunt Moşi Crăciuni printre noi...

O intamplare cel putin ciudata

2011-11-30T20:12:00.003+02:00

Am vazut pe facebook in seara asta urmatorul mesaj postat de LicArt pe pagina lor:

"Cam cat de prosti ne crede cea care a inscris in concurs acest colaj, facut si cu o fotografie furata? :))" urmat de fotografia cu pricina. Am fost dezamagita de modul lor de comunicare (urmarind pagina stiu ca cel putin o data a mai fost un caz asemanator) si mi-am zis sa fac ceva: fie sa dau unlike paginii fie sa le scriu un mesaj privat. Am ales a doua varianta spunandu-mi ca nu gresesc cu nimic daca trimit o sugestie.

Iata ce am scris eu:

"Buna seara!

Numele meu este Sonia Bercuci si sunt un fan de pe facebook al paginii pe care care o administrati.

Urmaresc activitatea online a paginii destul de mult. Uneori imi face ziua mai buna cu minunatele fotografii. Alteori, ca si astazi ma supara putin, din perspectiva omului care lucreaza cu tineri in fiecare zi.

Ceea ce vreau sa spun este ca daca un tanar inscrie in competitie o fotografie care nu-i apartine este foarte important ca refuzul sa fie dat intr-un mod diplomat. Tinerii gresesc mult. Toti am trecut pe acolo si stim ca uneori spunem lucrui pe care nu le credem in restul timpului, alteori vrem sa impresionam. Gresim des. e omenesc. Dar daca gresim, un raspuns de genul "LicArt apreciaza oamenii creativi si originali, ceea ce inseamna ca orice fotografie care nu va apartine nu intra in competitie, lucru valabil si pentru colajele de fotografii. Pentru tinerii interesati de inscrierea in competitie va invitam sa accesati regulamentul disponibil la..." Daca in schimb pui fotografie preluata si care mai si contine imaginea celui care a gresit e ca si cum arati cu degetul spre cineva in piata unde toata lumea priveste. Asta afecteaza si tanarul, iar modul vostru de exprimare online va afecteaza voua imaginea. Eu am stat un minut pe ganduri daca sa dau paginii unlike (desi competitia imi place) sau daca sa scriu un mesaj privat.

Nu fiti duri si nu luati atitudine superioara. Oamenii gresesc si nu mereu din prostie. La final spun doar ca pe mine m-ar fi intristat sa fiu aratata cu degetul.

Sper ca nu a deranjat mesajul meu. E doar o sugestie. O puteti lua in seama sau puteti apasa "spam".

Seara faina!"

si iata ce raspuns am primit:

"Buna seara,

ma bucur ca v-ati rupt din timp pentru a scrie acest mail care indeamna oamenii la hotie, lipsa de responsabilitate si ipocrizie.

Tocmai pentru ca sunt tineri, furtul este de neacceptat. Daca in clasa a 9-a furi ca sa... intri intr-un concurs, ce vei face mai tarziu cand viata va deveni mult mai dura si resursele tale limitate te vor sorti esecului?

Romania e in prapastie din cauza oamenilor ei, multi hoti, iresponsabili si ipocriti. Care fac orice ca sa-si atinga scopurile. Nu vad absolut niciun motiv pentru care ei trebuie menajati. Dimpotriva, ar trebui pedepsiti de mici, ca sa invete ca gesturile lor au repercusiuni. Ca hotia se plateste. Nu e tolerata si tratata cu eufemisme ipocrite.

In mod normal, ar fi trebuit sa scriu os crisoare conducerii liceului in care s-o avertizez de obiceiurile elevei lor. N-o fac in primul rand pentru ca ar fi inutil: ea este si rezultatul profesorilor lor.

Oricum, mi se pare strigator la cer! In opinia dvs. nu e grav sa furi si sa minti, ci e grav sa-i spui cuiva in fata ca minte si fura! Sa fim falsi, ca astfel o sa ne placa lumea... Deoarece eu lucrez cu tinerii fara sa fiu platit, dimpotriva, consumand bani, timp si neuroni ca sa le organizez cel mai mare si mai corect concurs national, imi permit sa nu tolerez prostii, hotii si mincinosii.

Toate cele bune va doresc. Si mai multa sinceritate in relatia cu tinerii. O sa le foloseasca mult mai mult in viata.

Radu Herjeu"

Inca nu-mi vine sa cred ca am primit un astfel de raspuns. Nu mi-am postat niciodata nicaieri conversatiile mele cu alte persoane dar acest mesaj m-a indignat. Mi s-au pus niste etichete cel putin interesante, foarte rapid si dau o replica destul de cunoscuta (prietenii care lucreaza in proiecte de integrare, includere si combaterea discriminarii o stiu foarte bine) "Dar nu ma cunosti" Cum poti spune despre mine ca incurajez toate cele de mai sus. Eu am dat un sfat (ce-i drept nu mi-a fost cerut) despre a fi putin mai diplomati cand vorbim de facebook care e un fel de piata. Daca ai ceva de reprosat sau atentionat o poti face intr-o discutie privata nu pe facebook.

Apropo...si eu imi consum neuronii, banii si timpul facand voluntariat si asta nu e o scuza sa te porti urat cu nimeni!

Dor de casa, dor de Craciun

2011-11-27T13:03:00.012+02:00

seara am pregatit masina de paine sa bucatareasca pentru mine asa incat dimineata sa ma trezesc in miros de paine calda. Si asa a fost numai ca mirosul este, cred eu, simtul care invoca cel mai repede si mai puternic amintirile. Nu am avut doar miros de paine calda, am avut miros de Craciun, de caldura, de vacanta, de grija, de mama, miros de familie, miros de acasa.

Mi-e dor de vacanta si abia astept sa treaca urmatoarele saptamani si sa ma bucur de fiecare zi libera, de seriale multe, de plimbari, de prieteni, de bucatarit, de ciocolata calda, de multa ciocolata cu alune, de bomboanele de pom, de portocale, de familie.

Despre mine prin presa

2011-11-16T21:39:00.006+02:00

Primul meu interviu l-am acordat in liceu iar cel mai recent l-am acordat ieri. Diferenta dintre primele interviuri si ultimele 2 este imensa pentru ca in primele vorbesc cu pasiune despre proiectele sau evenimentele pe care le organizez sau la care particip pe cand in ultimele 2 vorbesc despre mine. Participarea la Gala Premiilor in Educatie a adus un focus ciudat asupra mea. Pentru ca dupa ce articolele au aparut in ziar atata lumea a inceput sa-mi trimita mesaje de incurajare pe contul meu de facebook incat nici nu stiam cata lumea are incredere in mine. Toata atentia asta ma face cumva mai responsabila si

imi da mai mai multa putere pe care sa o pun bine, intr-un buzunar imaginar, si atunci cand voi simti ca nu mai pot sa scot puterea asta din buzunarul amintirilor si sa am capacitatea de a merge mai departe.

Multumesc pentru increderea pe care mi-o acordati, pentru felicitarile pe care le-am primit si pentru ca ma incurajati sa-mi urmez visurile!

Articolul aparut in ziarul Adevarul, editia locala Cluj-Napoca, in data de 16.11.2011, disponibil si aici: 16 noiembrie 2011, 07:52 | Autor: Florina Pop

Sonia-Maria Bercuci, o tânără de 26 de ani din Cluj-Napoca, a câştigat locul al II-lea la Gala Premiilor în Educaţiei ale Fundaţiei „Dinu Patriciu".

„Cuvântul iniţiativă mă defineşte. Sunt idei ce pot fi făcute fără bani. Important e să creadă cineva în tine", spune Sonia-Maria Bercuci, masterand la asistenţă socială şi economie socială, specializare în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Are 26 de ani şi multe lucruri cu care se poate mândri. Are certificat de antreprenor social, brevet de formator în animaţie şi e preşedinte, trainer şi manager de proiect în Asociaţia pentru Iniţiative Durabile-Alternative (AIDA). Asociaţia a înfiinţat-o în urmă cu doi ani şi a pus deja în practică 17 proiecte educative în şcoli din Cluj-Napoca.

Îşi împarte timpul între Cluj, oraşul unde locuieşte şi e masterand, şi Bucureşti, unde îşi face doctoratul la Şcoala Doctorală de Psihologie şi Ştiințele Educației la Universitatea din București. „Este inițiatoarea proiectului «Incubatorul de Economie Socială» la care lucrează alături de opt masteranzi. La finalul proiectului ar urma să fie înființate minimum trei afaceri sociale. Şi-a prezentat proiectul la Târgul Național de Economie Socială de la Timișoara, din mai 2011, iar de atunci lucrează la structura atelierelor de lucru cu organizația «RoPot» și cu un trainer al UBB", afirmă Ana Ghica, director PR al Fundaţiei „Dinu Patriciu".

Premiul, o confirmare

În spatele acestor numeroase activităţi se află o tânără cu multă ambiţie şi iniţiativă, care, deşi e o fire sensibilă, crede în propriile sale forţe şi că multe lucruri se pot face fără bani. Condiţia: trebuie doar să vrei. „La început când făceam voluntariat, nu ştiam că aşa se numeşte. Eram în clasa a IX-a, la Liceul Pedagogic „Spiru Haret“ din Buzău şi făcusem o campanie împotriva florilor de plastic. Susţineam că o floare în ghiveci e mult mai frumoasă. Atunci m-a susţinut mult profesoara mea de franceză, Silághi Daniela, căreia îi sunt recunoscătoare pentru tot ce sunt eu azi. Ea a crezut în mine şi m-a susţinut", povesteşte Sonia Bercuci.

Apoi a început să facă mărţişoare manual ca să premieze copii buni din şcoală, însă banii din vânzarea felicitărilor şi mărţişoarelor au ajuns la căminul de bătrâni din Buzău, oraşul ei de suflet.

De fiecare dată când merge acasă, la părinţi, se duce în liceul unde a învăţat, şi spre uimirea sa, iniţiativa sa din 2000, de a vinde mărţişoare, a devenit una anuală, iar cu banii strânşi se cumpără lucruri pentru bătrânii uitaţi de familie din azilul oraşului. O bucură aceasta pentru că a reuşit să lase ceva în urmă.

Sonia Bercuci spune că s-a înscris singură pentru că avea nevoie de recunoaştere. „Diploma aceasta mi-a confirmat faptul că ceea ce fac e bine şi ceilalţi apreciază asta. Pentru mine, 2011 a fost un an plin", mărturiseşte studenta.

Sub zodia lui 3

Ea spune că se aştepta să fie în primii zece finalişti ai fundaţiei, însă nu în primii trei. „Erau multe semne că voi lua un premiu. Trei e numărul meu norocos. Sunt al treilea copil, m-am născut în a treia zi a săptămânii, pe ecranul celor de la Fundaţie am fost prezentată a treia. Gala Premiilor în Educaţie a avut loc în a treia zi a săptămânii. În plus, discursul meu începea cu un citat de-al lui Nelson Mandela care se afla pe prima pagină a ziarului scos de către organizatori. Citatul sună astfel: Educaţia e cea mai importantă armă care poate schimba lumea", povesteşte Sonia Bercuci.

Premiul câştigat i-a adus nu numai recunoaşterea dorită, ci şi 5.000 de euro pe care îi va folosi ca să meargă în Africa, ca să-şi facă partea de cercetare în străinătate a lucrării de doctorat, respectiv ca să ajute proiectele asociaţiei.

„Africa e în felul meu de a fi"

Tânăra, care printr-un proiect al AIDA a introdus, pentru prima dată în ţară, conceptul de voluntariat virtual, simte o atracţie inexplicabilă pentru continentul negru, Africa. Îi plac pisicile despre care crede că nu iubesc pe oricine şi adoră să gătească, să inventeze tot felul de mâncăruri. Dacă ar fi să fie un fel de mâncare, crede că i s-ar potrivi „Pui Bombay", deoarece în acesta se regăsesc toate aromele şi deoarece are un pic din Asia şi un pic din Europa.

„Africa e în mine, e în felul meu de a fi. Îmi place tot la acest continent. Câteodată simt că aş fi trăit acolo şi ştiu că voi ajunge la anul, în Africa. Deocamdată, şapte voluntari ai AIDA vor merge ca animatori în Kenya. Acum facem fundraising şi vom încheia un parteneriat cu un ONG din Kenya", explică Sonia.

Spune că vrea să meargă în Africa să fie animator cultural, adică să facă educaţie prin joc şi joacă. „Am fost un copil sărac. Ştiu ce înseamnă să nu ai şi în Africa e mare foamete, acum în secolul al XXI-lea, în timp ce noi aruncăm mâncare. Vreau să ofer un zâmbet copiilor de acolo", adaugă studenta câştigătoare.

Articolul aparut in Sansa Buzoiana, sambata 05.11.2011 disponibil aici:

Cei mai buni dintre cei buni la Gala Premiilor în Educaţie

O buzoiancă, cîştigătoare a premiului doi la "Studentul Anului"

Ea s-a remarcat prin activitatea intelectuală fiind masterand şi doctorand la două din facultăţile de top din ţară, dar şi prin activităţile de voluntariat

articol de: (M.D.)

Cei mai buni oameni din Educaţie au fost premiaţi în cadrul unei ceremonii festive organizate pe 2 noiembrie la Palatului Parlamentului din Capitală. Printre finaliştii şi cîştigătorii acestei ediţii a Galei Premiilor în Educaţie, la categoria "Studentul anului", premiul doi a fost adjudecat de buzoianca Sonia-Maria Bercuci care a reprezentat Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca. La categoria la care a participat Sonia, a concurat alături de alţi 9 studenţi remarcaţi la nivel naţional. În prezent ea urmează un doctorat în Educaţie pentru dezvoltare durabilă în cadrul Şcolii doctorale "Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei", Universitatea din Bucureşti şi este masterand în "Asistenţă Socială şi Economie Socială", la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Studiile sale sînt completate de o diplomă de master în "Comunicare şi Mass-Media" şi este licenţiată în ştiinţele educaţiei la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti. Persoană activă şi pasionată de educaţie şi în special de educaţie pentru dezvoltare durabilă şi educaţie media, de animaţie şi training, buzoianca este implicată şi în activităţi de voluntariat fiind preşedinta Asociaţiei pentru Iniţiative Durabile AIDA. Participarea la Gala Premiilor în Educaţie a fost mai mult un test de confirmare a propriei valori prin care a încercat să demonstreze că îşi poate atinge orice ţel. "Aventura mea la Gala Premiilor în Educaţie a început cu mult timp înaintea înscrierilor în competiţie. A început în momentul în care am realizat că principalul responsabil în educatia mea nu este niciun profesor, ci sînt eu. M-am decis să mă înscriu în competiţie undeva în ianuarie anul acesta pentru că aveam nevoie de o recunoaştere. Şi recunoaşterea asta nu este neapărat pentru alţii, ci este pentru mine", a declarat Sonia Bercuci.

Aventura mea la Gala Premiilor in Educatie

2011-10-31T14:55:00.006+02:00

Aventura mea la Gala Premiilor in Educatie a inceput cu mult timp inaintea inscrierilor in competitie. A inceput in momentul in care am realizat ca principalul responsabil in educatia mea nu este niciun profesor ci sunt eu.

M-am decis sa ma inscriu in competitie undeva in ianuarie anul acesta pentru ca aveam o nevoie de recunoastere. Si recunoasterea asta nu este neaparat pentru altii ci este pentru mine. Sa-mi valideze cineva, cumva, pe o grila de standarde ca ceea ce fac e ceea ce cred si eu: investitie in mine si prin mine in comunitate. Si spun asta pentru ca Fundatia "Dinu Patriciu", organizatorul Galei, pune accent nu doar pe situatia scolara ce reiese dintr-un document sau catalog ci si pe experientele de invatare extr

ascolare si pe implicarea in comunitate.

Am aplicat abia in septembrie, in ultima zi, coplesita de multitudinea de sarcini pe care le am de indeplinit in asociatie, la doctorat sau pentru master. Stiam ca voi fi printre finalisti. De fapt, mai bine spus...ma vedeam pe lista. Am avut siguranta ca macar acolo voi ajunge. Si pentru ca daca cineva ma intreba cu ce ma ocup si se astepta la un raspuns relativ scurt eu incepeam sa povestesc (si cei care ma cunosc stiu ce inteleg eu prin a "povesti" :D )

Si am ajuns printre finalisti, lucru care m-a bucurat enorm. Mai era un pas: interviul. Asta mi-am zis ca depindea de mine. Nu m-am pregatit pentru el. Nu stiu de ce. Prea multe emotii (ciudata e pentru mine treaba asta cu emotiile), prea multa nerabdare, o oarecare siguranta (pana am ajuns in Bucuresti) si ...no..erau doar 15 minute. Tot ce am facut am facut cu pasiune si cu initiativa. Nu am cum sa nu stiu ce sa spun in 15 minute. Pacat ca nu m-am tras de manecuta inainte de interviu sa-mi reamintesc ca pentru mine 15 minute e un timp scurt...prea scurt. De cand am raspuns la intrebarile juriului (pe 23 octombrie) fiecare gol de gandire, fiecare drum spre autobuz, fiecare drum spre scoala sau fiecare vizualizare a site-ului galei ma aduce iara si iara la intrebarile din interviu, sau mai bine la raspunsuri. Tot ma gandesc ca intrebarile erau previzibile si ma asteptam la ele. Oare cum as fi raspuns daca m-as fi gandit mai mult la ele (la intrebari) si daca m-as fi gandit catusi de putin la raspunsuri. Imi tot vin replici, scenarii. Nucleul l-am spus dar nuantele...ei nuantele! Daca ar fi fost ele mai accentuate sau daca le-as fi inlocuit cu altele... Dar...ce-a fost spus ramane spus si precum asiaticii pot spune: cuvintele rostite sunt purtate de vant si nu pot fi aduse inapoi.

[Ca tot sunt la discutii despre interviu. Le multumesc aici voluntarilor si angajatilor Fundatiei "Dinu Patriciu" caci de cum am intrat pe usa Facultatii de Istorie m-au facut sa ma simt un fel de vedeta foarte apreciata si toata lumea imi ura succes si ma felicita ca am ajuns in aceasta etapa. Nu imi mai aduc aminte cand (sau daca) m-am mai simtit astfel. Atata apreciere si respect pentru fiecare candidat in competite. Multumesc pentru sentimentele pe care mi le-ati creat si pentru frumoasa experienta!]

Multa vreme dupa afisarea finalistilor nu prea voiam sa ma uit pe site-ul Galei deoarece ma intimidez putin cand vad "competitorii" (si o pun in ghilimele pentru ca nu simt ca sunt intr-o competitie decat cand ma gandesc la mine). Dar acum, spre final, m-am uitat. Ma simt mai valoroasa doar cand ma uit la profilele lor (si stiu ca biografiile acelea sunt doar cateva idei selectate din tot formularul de candidatura). Ma simt valoroasa ca eu am fost selectata o data cu toti acesti studenti ai anului universitar 2010-2011. Nu spun ca sunt mai jos sau mai sus ca cineva. Ci ma gandesc ca sunt printre 9 oameni activi si care si-au luat educatia in "maini" si si-au creat oportunitati. Si pentru asta felicitari colegelor mele de sectiune: Luisa Georgiana Baca, Oana Maria Baloi, Anca Chelariu Raicu, Diana-Adela Ionita, Cristina-Maria Matei, Bianca-Violeta Rusescu, Adriana Corina Stanciu, Lavinia Ioana Udrea!

Un soi de competitie am simtit o vreme pentru premiul de popularitate. Pe site-ul Galei, fiecare finalist putea fi votat de oricine isi facea un cont pe site. Fiecare finalist a avut o mica prezentare a activitatii pe propria pagina. Si voturile au inceput. Si eu am inceput sa ii anunt pe cei interesati de educatie (in orice forma) ca pot vota si daca imi cunosc activitatea si o apreciaza ma pot vota si pe mine. Link-urile au inceput sa circule pe facebook si twitter si m-am simtit in competitie. Imi placea ca eram prima, apoi ieseam din top, apoi reveneam. Asta a fost in prima jumatate a perioadei de vot. In a doua jumatate pierdeam teren la voturi dar castigam in alta parte, moment in care m-am hotarat sa "ies" din competitia asta. Adica sa nu o mai tratez ca atare pentru ca deja castigasem. Putand sa vad cine m-a votat am ramas surprinsa in mod placut. 261 de oameni au avut incredere in mine. Si oricine poate spune ca este putin ca numar de voturi dar pentru mine este un castig enorm. S-a creat o mica miscare in jurul meu si pentru asta ma simt invingatoare. Bogdana a scris pe facebook-ul ei ca merit premiul pentru cel mai bun om, nu pentru cel mai bun student. Mi-au dat lacrimile atunci. Emotia asta e de departe mult mai benefica decat cea cand vezi pe un site ca esti primul. Cristina a publicat biografia mea pe grupul masteratelor de economie sociala. Nici nu am stiut cum sa-i multumesc si o fac astazi aici, pe blog: Multumesc Cristina pentru increderea pe care o investesti in mine. Monika a scris pe peretele ei un mesaj pe care l-am inteles doar in parte fiind in maghiara, dar am inteles ca merit mai mult decat locul 3 pe care-l aveam atunci. Mirko a publicat un frumos comentariu pe pagina mea de pe site-ul Galei. Mama a convins la randul ei multa lume sa intre pe site si sa-mi acorde un vot. Damian a dat vestea mai departe si a adus in felul asta multi oameni pe pagina mea. Comache m-a promovat printre vamaiotii din Stufstock. Simona le-a spus prietenilor ei virtuali despre candidatura mea. Oana m-a votat si a convins multa lume din jurul ei sa ma voteze. Colegii din "Lucratorul de tineret" si-au unit voturile pentru mine iara prietenii din AIDA m-au sustinut zi de zi, online si offline. Oamenii astia si toti cei 261 care m-au votat sunt cel mai frumos premiu. Am castigat deja cel mai important premiu la Gala Premiilor in Educatie 2011!

Multumesc celor care m-au votat (asa cum apar ei pe pagina mea):

Damian D., Catalin Martin, Catalina Tanase, Mariana Modolea, Andreea, Calin, Dudu, Laurentiu Caramete, Orsolya B.F., Florin, Daniela Silaghi, Szigyarto Adrienn, Bazsa Laszlo, Elena, Irina Simulescu, Stefan Marinoiu, Razvan, Adrian Vasnic, Oana Bercuci, Florina Stefan, Valentin Sergasian, Mircea Chelaru, Stefan Comache, Gabriela Iacoban, Ovidiu Popa, Mihail Crisan, Alexandra, Raluca Gaiseanu, Nadia Al-Sagban, Crina, Vali Davi, Andrei Ionescu, Ion Ion, Danut Argintaru, Matei Laurentiu, Angela Grigore, Ale, Camelia Engel, Gabriela Ileana Crisan, Irina, Mihaela Olaru, Cristian Andrei Ionescu, Oana Nastase, Mihai, Alina, Dragan Cristina, Mircea Toma, Laura, Anamaria Bumbar, Andy, Raluca Banu, Mihaela, Catalina, Chira Alexandra, Alexandra Pop, Ponivesc, Sergiu Pop, Oana Chirila, Mariana S, Crina Marina, Radu Ionescu, Sandra Falcescu, Robert Mihaescu, Mihai Stan, Alexandru Cristian, Popescu Maria, Diana Ilie, Reka Demeter, Ioana Marin, Stanca Daniela, Stanca Cosmin, Florin Pop, Kozma Anna, Ana Andronic, Liliana Thiess, Dinulescu Liviu, Stefan Liliana, Calin Dorin, Cosmina Trasca, Anca Mihai, Prutianu Maria, Alexandru Anda Emilia, Doru, Orsolya, Dumitru Alexandra-Georgiana, Anda Pauliescu, Alexandra Ulici, Valentina Dumitrescu, Delia Mihai, Raquel, Crina Marian, Sergiu Popescu, Ana Marton, Cristina Jipo, Maria Loghin, Ungureanu Georgiana, Romulus Chitic, Mihai Ionescu, Tatiana Maria, Bianca Berchez, Dorina D., Alexandru D., A. Bute, Danuta, Vero Afronie, Ariadna, Lukas, Filip, Lucian, Claudia, Simina, Raluk, Caty, Jhon Ciurea, Catalin Mocan, Oigan Nutescu, Kovacs Andras, Mugur Paraschiv, Maria, Radu P, Roxana Muresan, Oana, Anca Alic, Georgiana T, Ramona Nico, Cosmina A., Andreea, Mocanu Mihaela, Raluca Ardelean, Gherasim Andreea, Severin Adrian Tudor, Iaroslav T., Alexandra Gheorghe, Zbarceanu Alina, Stefanita Ababei, Marinescu Mihaita, Laur, Emil, Ioana, Iser Silviu, Iordache, Codan Silvia, Elena, Nita Vasile, Fulea Cristina, Sorina Rosian, Adina Cristea, Alexandra Pode, Dobre Andrei, Computer Science Research, Mirko, Lebada Ovidiu, Vakulovski Carmina, Mihalache Stefan Andrei, Ursu Diana, Dan Corina, Bogdana Radu, Virgil B., Faur Ion, Stefanescu Laura, Chitu Cosmina, Nora Katona, Manu, Demiorga, Catalina A., Ioana M., Mirabela, Andreea Ursachi, Monika Marton, Rafaela Peteanu, Croitoru Lucica, Costea Victor, Petrus Anca, Oana preda, Scutaru Marcel, Zamfir, Consuela, Elisa Leonte, D. Valentina, Ana Fodor, Dumitrache Iuliana, Ina Malanca, Ionica, Gheorghiu Andrei, Irina Botoc, Avornicitei Irina, Domi, Nico Racolta, Moraru Camelia, Loredana Marincas, Cristina Stanca, Ver, Alin Potinche, Almajan, Helici Loredana, Maroti Maricel, Cleo Heroi, Enus Adina, Karla Berdich, Ruxandra Dascalescu, Dragos Gheban, Theodora Mardale, Turlea Diana, Stanea, Mihai Dragos, Valentina Muresan, Andrei S., Troanta Andreea, Gaj Nandor, Marian Raluca, Doina Iliescu, Miruna Taban, Moldovan, Adi.

ps: eu am transcris toate numele pe un caiet si apoi aici. e posibil sa fi scris unul sua mai multe nume gresit si pentru asta imi cer scuze. am scris totusi fiecare nume cu tot respectul!

Asta ma face pe mine CASTIGATOR la Gala Premiilor in Educatie 2011.

Multumesc pentru incredere si apreciere!

Just another rainy day in Cluj

2011-07-31T18:47:00.003+03:00

Iubesc zilele ploioase in care sa nu-mi pese ca ma ploua sau acele zile in care vreau doar sa ma cuibaresc in casa si sa stau sub o patura fie cu o carte in mana, fie uitandu-ma la un film sau la seriale. Insa ploaia si cerul intunecat exagereaza la Cluj. De mai bine de o saptamana ma simt ca intr-un octombrie tarziu si totusi nici august nu e. Si in astfel de momente tentatia unui somn de cateva ore (PREA MULTE ore) la amiaza e mult prea mare, invers proportional cu nivelul energiei.

Si ca tratament pentru leneveala de duminica ploioasa se aplica doze potrivite de ciocolata in toate formele posibile, muzici anti-depresive (si care sa nu induca somnolenta sub nicio forma), carti citite pe scaun (privirea sa cada la 90 de grade pe carte), nu pe fotoliu, canapea sau sprijiniti de perne (pernele sunt un no-no pentru astfel de zile in care vrei sa scapi de lene).

Well si cand lumina este potrivita pentru lucru (repet: nu pentru somn - intunericul este contraindicat in acest caz) se incepe lucrul. Pasul 1: se citesc task-urile ce trebuie indeplinite; Pasul 2: se comenteaza pe seama lor (pentru cei mai chefless este suficient sa se dea ochii peste cap); Pasul 3: se trage aer in piept; Pasul 4: te apuci de cea mai usoara sarcina (ca dupa ce o termini sa ai satisfactia lucrului terminat si sa ai chef de inca o sarcina - simtind ca avansezi); Pasul 5: pui in balanta rezolvarea unei sarcini duminica seara sau rezolvarea ei luni dimineata, cand esti mai odihnit, mai treaz (si cand poate se indura vremea si nu mai ploua!); Pasul 6: te cuibaresti sub patura si pornesti calculatorul/televizorul dupa caz si urmaresti "obosit dupa o zi de munca" (chiar si in week-end) un film bun.

EcoEducatia

2011-03-21T12:15:00.003+02:00

Asa cum spuneam si in pagina de Publicatii in 2008 am lucrat cu multa inspiratie si pasiune la lucrarea mea de licenta pe educatie ecologica. Visam sa o public si discutasem deja cu 2 edituri. Nu stiu exact ce s-a intamplat insa lucrarea a aparut numai in 2010 dar am asteptat-o cu drag si multe, multe emotii. Au trecut insa 2 ani de cand pusesem acele randuri pe hartie si acum as fi putut sa o scriu mult mai bine. EcoEducatia reprezinta totusi ceea ce eu am crezut ca este important in 2008 si este si prima mea publicatie.

Cuprinsul cartii poate fi consultat aici:

Open publication - Free publishing - More carte

Cartea poate fi comandata la pretul de 13 ron trimitand un e-mail la adresa:
sonia.bercuci@yahoo.com

Cartea va fi trimisa prin posta cu plata ramurs (la ridicarea comenzii) sau prin curier, in acelasi sistem ramburs. Pentru Cluj-Napoca, Bucuresti sau Buzau exista posibilitatea (se discuta pe mail) de a trimite cartea fara costuri postale.

Astept feed-back-ul vostru :) Din parerile voastre voi invata sa scriu mai bine

you matter in this world!

2011-03-15T00:33:00.002+02:00

Obiective pentru 2011

2010-12-31T13:20:00.015+02:00

E ultima zi din 2010, un an pentru care trebuie să fiu recunoscătoare Universului :) Nu a fost un an minunat, nu a fost deloc cel mai bun an al meu, dar a fost un an cu multe momente bune, cu multe satisfacţii, cu multe reuşite. Am terminat masteratul "comunicare, societate şi mass-media", am luat dizertaţia cu bine, am fost la un training genial în Porto, Portugalia, am început 2 proiecte minunate în AIDA cu finanţare TIA, am intrat la un al doilea masterat în "economie socială", am fost admisă la doctorat în "ştiinţele educaţiei", am derulat multe proiecte AIDA, am cunoscut mulţi oameni de calitate, am întâlnit persoane de la care am ce învăţa, am cunoscut noi prieteni şi i-am iubit şi mai mult pe cei vechi. Abia aştept să înceapă 2011 şi abia aştept să fac cunoştinţă cu siuaţiile minunate pe care anul nou mi le va da. Abia aştept să dau tot ce pot din mine, să muncesc cât de mult, să iubesc şi mai mult oamenii, lumea şi viaţa şi să-mi construiesc cel mai bun an de până acum!

Am aşteptări foarte mari de la 2011, pe toate planurile, însă cel mai important lucru este că aştept foarte multe de la mine, ca om, ca masterand, ca doctorand, ca trainer, ca manager de proiect, ca preşedinte de asociaţie, ca fiică, ca soră, ca iubită, ca prietenă şi de ce nu, ca stăpână a pisicii mele, Lu. Mi-am fixat multe obiective pentru 2011 în minte însă 10 dintre ele m-am gândit să le împărtăşesc cu voi.
1. Să fiu un trainer mai bun, mai activ. În 2011 vreau să termin de structurat 2 cursuri, îmi doresc să învăţ mai multe despre orice, mai multe metode de lucru şi să organizez mai multe cursuri.
2. Să fiu un speaker bun, bine documentat şi totuşi natural. Cei care mă cunoaşteţi ştiţi deja că îmi doresc să fiu un speaker bun, carismatic, bine pregătit care să inspire alţi oameni. Îmi doresc asta, când vorebesc mă simt în largul meu (toată lumea ştie asta...că doar vorbesc foarte mult :D). Îmi doresc în 2011 să fac din asta o prioritate întrucât nu a fost niciodată până acum.
3. Să fac mai multă cercetare. Abia aşteptam să intru la doctorat să pot cerceta domeniile mele de interes în sfera educaţiei. Din octombrie 2010 am reuşit să intru în "comunitate" :) şi în 2011 abia aştept să pun în aplicare toate propunerile de cercetare stabilite. Din punctul ăsta de vedere va fi un an greu, plin, deci...plin de satisfacţii!

4. Să public cele 2 cărţi aflate în lucru acum. Două cărţi dragi mie, una este în domeniul educaţie, alta în al organizaţiilor nonguvernamentale. Promit că voi spune mai multe când voi avea nişte info :D Şi...în aceşaşi obiectiv ar intra să lansez "lansarea de carte" pentru EcoEducaţia de anul trecut.
5. Să mă formez mai mult în Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă. Asta este aria mea de cercetare pentru doctorat şi pentru viaţă în general. Abia aştept să citesc, să descopăr, să merg la training-uri, să caut organizaţii. Sunt însetată de cunoaştere în domeniul ăsta!
6. Să călătoresc mai mult. Îmi place să călătoresc, să cunosc oameni, obiceiuri, locuri. Vreau să fiu mai mult decât un turist...vreau să fiu un călător şi abia aştept să văd pe ce meleaguri mă va duce 2011, respectându-mi promisiunea că în fiecare an din viaţa mea voi ieşi din ţară.

7. Să am mai multe proiecte în AIDA. Până acum am fost cea responsabilă de ideile de proiect în AIDA însă abia aştept să văd ce vor născoci colegii mei. Abia aştept să lansăm EcoSystem, să facem Mediateca 2, Forumul pentru voluntariat în Bucureşti şi multe altele (le ţinem ascunse până la momentul potrivit) :)
8. Să gătesc mai mult şi mai diversificat. Cei care mi-au gustat mâncarea sau care mă cunosc ştiu că-mi place foarte mult să gătesc. Ei bine, spre finalul lui 2010 m-am plafonat puţin la capitolul ăsta, dar abia aştept să fac tot minuni în bucătărie!

9. Să citesc mai mult. În ultimul am am citit foarte multe cărţi, însă prea puţine din beletristică. m-am înconjurat cu cărţi din diferite domenii ştiinţifice şi mi s-a făcut dor de poveşti, de idei, de cărţi! Îmi doresc să citesc mai mult, să găsesc timpul necesar să mă închid în universul fiecărei cărţi.
10. Să fiu mai aproape de visul "AFRICA" sau chiar să ajung acolo. "Africa" e un subiect important pentru mine. Face parte din mine chiar dacă nu am fost acolo (în viaţa asta). Îmi doresc să cunosc totul despre lumea asta, despre oamenii ei frumoşi, despre problemele ei, despre fericirile ei şi vreau să fiu şi eu una dintre ele. De aici..sau de acolo. 2011 va fi şi mai "Africa"!
...e timpul să merg să sărbătoresc noul an, cu noile obiective... HAPPY NEW YEAR!!!!!!

Happy Christmas to all, and to all a good-night

2010-12-24T20:05:00.006+02:00

Twas the night before Christmas, when all through the house

Not a creature was stirring, not even a mouse;

The stockings were hung by the chimney with care,

In hopes that St. Nicholas soon would be there;

The children were nestled all snug in their beds,

While visions of sugar-plums danced in their heads;

And mamma in her 'kerchief, and I in my cap,

Had just settled down for a long winter's nap,

When out on the lawn there arose such a clatter,

I sprang from the bed to see what was the matter.

Away to the window I flew like a flash,

Tore open the shutters and threw up the sash.

The moon on the breast of the new-fallen snow

Gave the lustre of mid-day to objects below,

When, what to my wondering eyes should appear,

But a miniature sleigh, and eight tiny reindeer,

With a little old driver, so lively and quick,

I knew in a moment it must be St. Nick.

More rapid than eagles his coursers they came,

And he whistled, and shouted, and called them by name;

"Now, Dasher! now, Dancer! now, Prancer and Vixen!

On, Comet! on Cupid! on, Donder and Blitzen!

To the top of the porch! to the top of the wall!

Now dash away! dash away! dash away all!"

As dry leaves that before the wild hurricane fly,

When they meet with an obstacle, mount to the sky,

So up to the house-top the coursers they flew,

With the sleigh full of toys, and St. Nicholas too.

And then, in a twinkling, I heard on the roof

The prancing and pawing of each little hoof.

As I drew in my head, and was turning around,

Down the chimney St. Nicholas came with a bound.

He was dressed all in fur, from his head to his foot,

And his clothes were all tarnished with ashes and soot;

A bundle of toys he had flung on his back,

And he looked like a peddler just opening his pack.

His eyes -- how they twinkled! his dimples how merry!

His cheeks were like roses, his nose like a cherry!

His droll little mouth was drawn up like a bow,

And the beard of his chin was as white as the snow;

The stump of a pipe he held tight in his teeth,

And the smoke it encircled his head like a wreath;

He had a broad face and a little round belly,

That shook, when he laughed like a bowlful of jelly.

He was chubby and plump, a right jolly old elf,

And I laughed when I saw him, in spite of myself;

A wink of his eye and a twist of his head,

Soon gave me to know I had nothing to dread;

He spoke not a word, but went straight to his work,

And filled all the stockings; then turned with a jerk,

And laying his finger aside of his nose,

And giving a nod, up the chimney he rose;

He sprang to his sleigh, to his team gave a whistle,

And away they all flew like the down of a thistle.

But I heard him exclaim, ere he drove out of sight,

Happy Christmas to all, and to all a good-night.

Christmas pics

2010-12-24T15:49:00.010+02:00

Sunt momente cand imi mai pierd entuziasmul Craciunului. Uneori simt ca parca nu mai simt. Iubesc Craciunul si am spus asta de cate ori am avut ocazia. As putea chiar sa spun cu toata sinceritatea ca un Craciun linistit, la caldurica, alaturi de cei pe care-i iubesc, facand "nimicuri" gen un joc de remy sau scrable cu un pahar de vin rosu sau...mai bine de atat o cana de vin fiert cu multa scortisoara, asta dupa ce as fi mancat macar 2 ciocolate cu alune si macar 4-5 portocale ete un ideal de viata pentru mine.

Cand ma gandeam de-a lungul vietii mele la ce-as vrea sa mi se intample in viitor, cum as vrea sa fie familia mea sau concediile (adica in acele momente cand visez cu ochii deschisi) visam un astfel de Craciun. De prea putine ori mi-a iesit insa asta nu inseamna ca nu ma straduiesc an de an. Si un bun catalizator pentru asta este "intoxicarea" (in sensul cel mai pozitiv) cu filme de Craciun (care abunda acum pe tv mai mult ca in oricare an), cu muzici de sezon (si nu doar colindele romanesti), cu personalizarea calculatorului de la desktop la winamp si tema de browser, cu fotografii din cele mai "calduroase" si evident...multe decoratiuni pt. bradut si casa.

Pana la urma cred ca despre asta este "spiritul de Craciun". Indiferent de cat de rau ti-a fost anul si indiferent de cat de proasta iti este ziua, straduieste-te. Si eu trebuie sa invat sa ma straduiesc mai mult. :) Ca doar e Ajunul!

Si iata si parte din "catalizator" :p

Eco Atelierul lui Mos Craciun nr. 2

2010-12-21T07:18:00.005+02:00

Well...am terminat si nr. 2 din Eco Atelierul lui Mos Craciun. E mai putin eco decat anul trecut si nu din cine stie ce ratiuni ci doar din lipsa de timp si documentare, dar cu la fel de multa emotie pentru Craciun. Sa aveti un Craciun frumos si o saptamana la fel de frumoasa, alaturi de oamenii pe care-i iubiti.
Enjoy!

Open publication - Free publishing - More romania

555 = 25 decembrie

2010-12-20T14:25:00.006+02:00

Am chef de o leapsa :D asa ca am nascocit 5*5*5 = 25 Decembrie

Regulile suna cam asa:
posteaza pe blogul tau 5 cadouri intangibile pe care le vrei de la Mos Craciun (gen veselie, inspiratie, pace in lume :D), 5 cadouri tangibile, pe care sa le gasesti sub brad (fie un bilet de avion, perechea de pantofi pe care ti-o doresti sau cartea x) si 5 persoane dragi cu care vrei sa-ti petreci ziua de 25 decembrie. Liber la atasat poze care te duc cu gandul la Craciun si oameni dragi :)

Iata raspunsurile mele:

cadoul intangibil:

1. Curaj de a lua decizii si de a face proiecte noi
2. Inspiratie pentru noile proiecte AIDA
3. Putere de munca pt AIDA, doctorat, masterat si restul :)
4. O mare imbratisare de la prietenii mei dragi pe care sa-i am in 2011 cat mai aproape
5. Sa am capacitatea sa vad oportunitatile atunci cand "danseaza" prin fata mea

cadourile de sub brad:

1. Education for sustainable development - books (international books :D)
2. domeniu net *3 :D (soniabercuci.com, centrulecosystem.ro, educatiadurabila.ro)
3. 2 kg clementine (se accepta si mandarine sau portocale) + 3 ciocolate cu alune
4. Kindle
5. african stuff

persoanele dragi cu care as vrea sa-mi petrec Craciunul in 2010:

1. Mama
2. Sysul meu drag, Oana Bercuci
3. Damian
4. Ralu si Vali (impreuna)
5. Sonia, Sonia, Cristina, Dan si Alexa :D nu am putut alege intre ei

well...dau leapsa mai departe Oanei Bercuci si Soniei Balogh :D

amr 5

2010-12-20T01:37:00.005+02:00

De mai bine de 2 ore este luni. O noua zi de luni, ultima din numaratoarea inversa de pana la Craciun. Oficial sunt in concediu, neoficial mintea nu-mi mai sta la sarbatoare ci la cate lucruri mi-au ramas restante si cate mai am de facut. Sunt momente in care as vrea sa ma desprind de AIDA macar o zi si sa traiesc putin mai libera dar AIDA face parte din viata mea, e ca un copil al meu...si oricat de obosita m-as simti cateodata, iubirea e mai mare si asta ma ajuta sa merg mai departe.

Abia astept Craciunul si abia astept sa treaca. Mda...asta sunt eu. Nerabdatoare cu anumite lucruri, abia astept sa vina ianuarie cu suflu si proiecte noi in AIDA dar Craciunul este perioada pe care o iubesc cel mai mult dintr-un an.

Astept Craciunul mai mult decat ziua mea de nastere, mai mult decat Revelionul, mai mult decat vacanta, concediul sau cine stie ce eveniment. Si mereu mi s-a parut ca sarbatoarea asta trage o linie pentru inca un an... daca de Craciun ai o zi minunata si esti alaturi de ai tai, de prieteni si familie si faceti aceleasi lucruri banale ca in fiecare an atunci esti un om fericit si asta face ca tot anul ce se incheie sa para mai bun, mai frumos. Daca insa nu e asa ramane sa visezi mai mult sau doar sa te uiti la cei din jurul tau, la cei care tin la tine...

Pentru mine Craciunul de anul asta vine cu multe tristeti vechi, cu unele mai noi, cu cateva regrete, cu mai putini bani si evident cu mai putine cadouri dar voi fi acasa, cu mama, voi trece mai mult ca sigur pe la Cristina, Dan si Alexa si sper din tot sufletul sa-mi vad prietenii mei dragi, Ralu si Vali. Toate astea ma fac sa fiu recunoscatoare pentru ce am si pentru fiecare minut al zilei de Craciun.

Cat despre Mosul...eu il astept! Il astept ca in fiecare an. Poate anul asta imi aduce mai multa intelepciune, mai mult curaj, mai multa speranta, mai multa sanatate, mai multa iubire, mai mult calm. Poate asa voi gasi echilibrul mult asteptat.

mai putin copil cu un an

2010-12-13T14:48:00.004+02:00

E o iarna asa frumoasa la Cluj...ninge de cateva zile si totul se transforma in Craciun. Tot ceea ce am facut zilele astea mi-a adus linistea zilei de Craciun si totusi grijile sunt mai multe anul asta. Cu cat crestem mai mult cu atat grijile sunt mai multe (cred). Poate e firesc, poate nu...cert e ca toate grijile astea fura putin cate putin din bucuria iernii si a sarbatorilor. Poate asta e adevaratul Grinch - grijile de om mare! Toate grijile gen plata chiriei, facturi, rapoarte pentru AIDA, finantari noi, scrisori, proiecte, asteptarea bursei, proiecte la master, proiecte la doctorat, sesiune, pregatirea casei pentru sarbatori...toate astea te trag de maneca si, ca un Grinch, iti rad in fata si iti spun ca esti cu un an mai putin copil.... Si totusi ma ambitionez si mai mult sa investesc mai multe zambete in copilul din mine, mai multe sperante si mai multe visuri pentru acum, pentru maine, pentru anul viitor si pentru anii ce vin!

Revin la ziua mea frumoasa de lucru. A fost o zi placuta. Lipita de calorifer mai furam o privire la iarna frumoasa de dincolo de geam si impreuna cu minunata mea echipa de prieteni si colegi lucram la finalizarea raportului pe Conferinta FOND, la revista de Craciun (abia astept sa o facem cadou tuturor!) si multe altele asa, ca de final de an.

Sa aveti si voi o iarna frumoasa :)
PS: revin cat de repde (poate chiar maine :D)

Sugata Mitra: The child-driven education | Video on TED.com

2010-10-09T15:57:00.002+03:00

Sugata Mitra: The child-driven education | Video on TED.com

Precious Illusions

2010-10-09T12:18:00.004+03:00

Mi-as fi dorit ca acum sa fi fost in alt loc, in alta vreme. E o zi stranie, dar fiecare zi este un cadou si trebuie traita, in cel mai bun mod posibil...

8

2010-10-08T14:38:00.002+03:00

7

2010-10-07T10:43:00.002+03:00

home

2010-10-06T21:58:00.002+03:00

Azi a fost o zi scurta in care nu prea s-a intamplat nimic. Mi-a lipsit pofta de lucru insa mi a fost o zi de pauza destul de bine venita. Si acum e timpul sa-mi onorez pofta de dulce... fac gogosi la 10 seara :))

5 Octombrie - Ziua Educatiei

2010-10-05T23:44:00.008+03:00

Iubesc Educatia si tot ce tine de ea! E o iubire sincera din care ambii parteneri au de castigat o noua lume! Vin dintr-o familie unde bunica si-a dorit sa devina invatatoare si ne-a transmis anumite valori despre educatie. Mama este profesor, matusa mea educatoare. Joaca copilariei de-a scoala nu era doar o joaca pentru mine...imi placea mult! Inainte sa moara, bunicul meu si-a dorit sa ma vada admisa la Liceul Pedagogic ("Spiru Haret" Buzau), asa voi avea o meserie si o sa imi pot castiga existenta singura :) Am intrat insa el murise cu o luna inainte...sunt convinsa ca stia oricum si ca intr-o anumita masura m-a si ajutat sa fiu eleva a Liceului unde deja imi petrecusem 8 ani din viata.

Prima facultate la care am vrut vreodata sa dau a fost Pedagogie...ii spuneam ca stiu exact ce vreau profesoarei mele de pedagogie care era si consilier scolar si la cabinetul careia mergeam si eu. Eram in clasa a 10 a. In ultimul an de liceu incepusem sa ma pregatesc intens pentru facultate. Invatam filosofie si sociologie pentru ca intentionam sa dau admitere la SNSPA, la comunicare si la UB la Asistenta sociala.

Dupa BAC am luat drumul capitalei (desi era ultimul loc din tara in care eu voiam sa-mi fac studiile). In Bucuresti m-au asteptat Alina (sysu) si Mihai, prietenul ei. Cum ea lucra, Mihai m-a purtat pe la toate facultatile pe care le aveam eu pe lista sa imi fac o parere si sa ma inscriu. M-a dus inclusiv la o sala de net (de mai multe ori :)) ca sa vad situatia inscrierilor. Acela a fost momentul in care m-am decis sa candidez si la Pedagogie la UB, tinand cont ca aveam un dosar in plus. Mihai m-a atentionat ca se da examen si ca eu nu luasem in calcul inscrierea acolo. Eram convinsa oricum ca eu pot da un examen la pedagogie...pentru ca imi placea. Am avut increderea ca pot! Am dat multe examene vara aia, mai ales ca "pe vremea mea" nu erau concursuri de dosare ci examene de admitere. Am luat luat la mai multe facultati insa ceva din mine m-a facut sa raman la Pedagogie, desi eram printre ultimele persoane admise la buget. Am intrat si am ramas. Si bine am facut! Este un lucru pentru care multumesc universului ca a aliniat oportunitatile in asa fel incat eu sa fiu studenta a Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei.

La inceputul facultatii am observat si o tendinta ce-mi displacea enorm! Aceea de a eticheta studentii specializarii Pedagogie. Pentru ceilalti studenti ai facultatii eram aceia mai slabi, specializarea mai putin importanta. Pentru prieteni, fosti colegi de liceu si tot felul de cunoscuti care te intrebau "tu la ce facultate esti" era cam acelasi lucru "aa...adica te faci profesor?!" (urmat fie de priviri ce inspirau mila fata de mine pedagogul, fie de rasete abtinute sau nu). Devenea frustrant si am realizat ca nu doar pentru mine ci si pentru alti colegi de-ai mei. In tot felul de contexte de tipul: iesiri cu prietenii, iesiri in cafenele, diverse localuri, diverse activitati incepusem sa ne identificam ca studenti la psihologie (oricum faceam destula). Lumea nu prea intelegea ce este exact pedagogia si noi nu prea aveam chef si rabdare sa explicam pentru a o mia oara ca pedagogia nu inseamna doar a fi profesor si ca oricum nu e nimic plictisitor in asta. Insa dupa 4 ani de pedagogie ador sa spun ca sunt licentiata in pedagogie si sa fiu intrebata daca vreau sa fiu profesor si sa mi se ofere o oportunitate sa spun chiar si 2-3 cuvinte despre pedagogie. Si da, vreau sa fiu profesor, numai ca intrebarea "ce vrei sa faci cu facultatea asta?" sau "ce vrei sa te faci?" e deja putin banala pentru ca vreau sa "ma fac" multe! (asa cum si Alexuta ma intrebase candva)

Vreau sa scriu carti (nu stiu daca asta ma face neaparat un scriitor), sa fiu un profesor inovativ care va invata zi de zi alaturi de elevii si studentii sai, vreau sa fiu un bun manager de proiect (sa-mi dezvolt cariera in ONG), sa fiu un trainer bun si un speaker la fel de bun. Vreau sa investesc in educatie, in a mea si a altor persoane. Pentru ca e ceea ce iubesc sa fac si pentru ca asta va insemna ca nu voi munci nicio zi din viata mea, ci voi face doar ce-mi place :)

La admiterea la masteratul de "Comunicare, societate si mass-media" de la UBB Cluj am fost intrebata de ce un masterat in comunicare si de ce un masterat la Cluj. Era un raspuns firec pentru mine: "masterul acesta este doar un ocol pe care eu il fac in formarea mea. am nevoie de competentele pe care mi le poate dezvolta acest master pentru cariera in ong pe care mi-o doresc insa imediat dupa finalizarea lui doresc sa devin doctorand in stiintele educatiei". Si am ajuns! Incepand de luna asta sunt doctorand in Stiintele Educatiei, in cadrul Universitatii din Bucuresti. Insa investitia mea in educatie nu se opreste mai mult. Am riscat si m-am aventurat la inca un program de masterat "Asistenta sociala si Economie sociala", master care m-a cucerit iremediabil. Ma simt pregatita si pentru masterat si pentru doctorat, mai ales ca nu stiu cum de functioneaza legea atractiei atat de bine in cazul meu si am reusit sa-mi adun pasiunile in absolut tot ceea ce fac. Licenta am facut-o dintr-o combinatie de 2 mari pasiuni: educatie si ecologie (a rezultat "Programe de educatie pentru ecologie, protectia mediului si dezvoltare durabila" si apoi cartea EcoEducatia - in curand prezentata si aici :D ). Dizertatia am pliat-o pe o alta mare pasiune: ong (si a rezultat "Imagine si comunicare in organizatiile non-guvernamentale din Romania"). Masteratul nou aduce asistenta sociala (un teren pe care nu l-am uitat de cand am dat acel examen de admitere in 2004) si mai ales economia sociala care implica foarte mult sectorul nonguvernamental. Doctoratul: "Formarea formatorilor din perspectiva educatiei pentru dezvoltare durabila". Ce poate fi mai frumos de atat? Educatie, ONG, ecologie, dezvoltare durabila, toate in planul meu de invatamant! Si toate regasite in AIDA! Din acest punct de vedere sunt cel mai bogat om!

Educatia este importanta pentru mine. Ziua asta a fost importanta pentru mine: Ziua Educatiei. Si nu am cum sa ma gandesc la Ziua Internationala a Educatiei fara a-i aminti pe profesorii care mi-au dat un sens, o incurajare, o nota mica pentru a-mi demonstra ca pot mai mult...

Primul profesor care m-a incurajat si a vazut potentialul din mine si care este un model de educator este fara nicio indoiala doamna Maria Vasilescu, profesoara mea de geografie. Am avut marele noroc sa-mi fie profesoara din clasa a 6 a si pana in ultimul an de liceu. Si ce stiu de la dansa nu este doar geografie (am caietul din clasa a 12 a aici, la Cluj! Il port mereu cu mine pentru a ma adiuce cu picioarele pe pamant atunci cand am nevoie!). Dansa m-a invatat sa fiu responsabila, sa-mi asum riscuri si sa ma desprind de manual si sa invat cu totul altfel. Ce de note mici am avut la geografie, ce de harti insemnate si cate nopti de invatat nebun! Insa spre final notele de 10 veneau de la sine..inclusiv cel de la BAC. Ce bucurie imensa am avut cand am reintalnit-o vara aceasta pe strada. Imi dadeau lacrimile! Multumesc Doamna profesor!

Un alt profesor important pentru mine a fost Domnul Vladescu, domnul diriginte din liceu ,unul dintre cei 4 :) Dansul m-a invatat ce e empatia. Nu psihologia era materia dansului cea mai importanta ci umanitatea! Domnului Vladescu ii datorez mii de multumiri pentru discutiile si incurajarile dincolo de ore, pentru momentele de sinceritate si pentru momentele in care am invatat ca oricine poate face greseli.

Domnisoara Ene Carmen, unul dintre cei 4 profesori diriginti m-a invatat ca visele pot fi realizate si ca este foarte important sa stii cine vrei sa ajungi. Dansa m-a incurajat sa imi explorez capacitatile si sa muncesc cat de mult pot.

Doamna Daniela Silaghi este profesorul meu de suflet. Dansa m-a invatat sa creez in franceza nu doar sa vorbesc in franceza. Dana Silaghi a vazut copilul din mine si adultul ce pot fi. Mi-a oferit oportunitatea primului job: timp de calitate cu Maruta :) si ocazia unei vizite sigure de fiecare data cand ajung in Buzau, ca unui prieten bun si vechi pe care-l respecti precum un parinte spiritual. Datorita doamnei Silaghi am ajuns sa fac voluntariat! Dansa a venit cu un bagaj de incredere si cu o idee si asta este tot ce a fost nevoie pentru ca eu astazi sa fiu in cel de-al 10-lea an de voluntariat. Sunt convinsa ca daca Dana Silaghi nu ar fi aparut in viata mea eu nu as fi fost astazi nici macar jumate din pasiunile mele, pentru ca dansa m-a ajutat sa mi le descopar la timp! Va multumesc doamna Dana Silaghi si abia astept sa ajung acasa, la Buzau sa va fac o vizita cu o multumire pe viu si cu o imbratisare reala.

Ma consider un om norocos. Contextul nu a fost mereu de partea mea si am trecut prin multe incercari insa am avut sansa de a-i cunoaste pe cei mai buni profesori din tara, toti adunati de universul asta pentru ca eu sa iau ce e mai bun din fiecare. Am avut multi profesori de la care am invatat doar un "asa nu" si multi profesori la care imi doream sa pot face cumva sa ma teleportez in cursul urmator. Dar sunt acesti oameni minunati carora le multumesc astazi si nu stiu daca vor ajunge sa citeasca ceea ce scriu eu acum desi mi-ar placea enorm si ma inclin in fata lor!

In facultate am intalnit inca 3 educatori pe care ii apreciez enorm: Doamna Catalina Ulrich, coordonatorul lucrarii mele de licenta, o profesoara extraordinara ce m-a incurajat mereu si care a fost acolo mereu.

Doamnei Lavinia Barlogeanu ii datorez multumiri pentru ca m-a facut sa am incredere in mine, pentru ca mi-a fost psiholog, prieten, mama si profesor. Ii multumesc dansei pentru ca m-a ajutat sa privesc dincolo de cuvinte si dincolo de imagini si impresii. Ma inclin cu respect in fata acestei doamne.

Domnul Romita Iucu, coordonatorul meu de doctorat, este profesorul care m-a inspirat mereu in ceea ce priveste educatia si stiintele ei. Dansul mi-a aratat valoarea inovatiei, a creatiei si a deciziei si responsabilitatea educatorului. Am invatat ca nu e atat de usor precum pare pentru ca daca ar fi usor ar fi si o problema.

Da, am avut noroc. Chiar daca in clasele 1-3 doamna invatatoare ma speria teribil (in special cand lua decizia sa ne pedepseasca fizic pe toti pentru greseala unui - ca sa fim o echipa) si ne certa tot timpul, viata mi-a adus apoi mentori, prieteni si parinti in acesti educatori minunati. Va multumesc doamnelor si domnilor profesori si imi doresc ca fiecare elev si student sa aiba norocul meu!

Un mar rosu - AIDA from Initiative Durabile on Vimeo.

5 octombrie...Ziua Educatiei...
Imaginea zilei de azi:

o zi de luni

2010-10-04T16:33:00.003+03:00

Uneori lucrurile normale pot fi minunea unei zile de luni. Cred sincer ca un lucru banal venit cand nu te astepti si cand ai nevoie de el mai mult decat crezi, se poate transforma intr-o minune, asa ca minunea mea de azi ce m-a facut sa iubesc ziua asta. Si ca orice minune, te face sa zambesti, sa iti vezi ziua dintr-o perspectiva pozitiva si chiar sa speri la mai mult...caci minunile apar si cand muncesti si visezi pentru ele!

acasa

2010-10-03T14:34:00.003+03:00

duminica! o duminica cu chef de stat in casa si de simtit ca acasa...Abia astept sa fac bucataria sa miroasa ca o "acasa", abia astept sa imi pun ordine in proiecte si abia astept sa traiesc ziua asta - acasa!

5 grade

2010-10-02T22:18:00.005+03:00

De vreo 5 ani am dezvoltat o pasiune pentru imagini...nu doar fotografie ci imagini. Le caut obsedant in anumite stari...de plictiseala - si de nevoie de inspiratie si de stimulare a mintii, de tristete - cu nevoia de a fi mai bine, de entuziasm - cu nevoia de a gasi o modalitate de a-l exprima... da, imaginile sunt importante pentru mine! In curand o sa am nevoie de un nou hdd sau mai bine de o super imprimanta care sa-mi permita sa le imprim toate pe hartie desi majoritatea sunt deja imprimate in mine, in mintea mea, in inima mea.

De o saptamana incoace am mers din link in link, dintr-un cuvant cheie intr-altul. Am strans intr-o saptamana inca 915 imagini, imagini care m-au inspirat pentru noi postari pe blog, pentru noi proiecte AIDA, pentru noi momente bune de trait. Unele dintre ele ma fac sa visez departe si imi dau senzatia ca departele e mult mai aproape si ca trebuie sa ma pregatesc. Altele ma motiveaza pentru acum si altele sunt ca niste amintiri, ca amintirile mele desi imaginile, oamenii si locurile imi sunt straine. Imaginile astea sunt pentru mine mai mult decat o mie de cuvinte si nu am sa dau un alt numar pentru ca nu reflecta oricum nimic.

...Si pentru ca imaginile graiesc cu cele mai adanci locuri din mine si pentru ca un blog este un jurnal, jurnalul meu, m-am gandit sa public zi de zi imaginea ce imi va descrie ziua... insa nu stiu daca sa scriu dimineata si sa aleg o imagine atunci sau sa scriu la final de zi... si ma gandesc la asta deoarece legea atractiei si gandirea pozitiva la mine se imbina foarte bine in a crea o zi frumoasa - ceea ce da un plus ideii de "postez la inceput de zi". Dar ce frumos e sa faci rezumatul unei zile cu o imagine! Cat de expresiva poate ea fi!

Acum e usor...e trecut de miez de noape si alegerea e evidenta :) (ps: pentru mine e o noua zi doar dupa ce dorm)

...Da...azi am fost la cursuri (clujenii mereu se grabesc sa inceapa scoala - si mie asta nu-mi displace acum deloc) - al doilea curs deja de la maserul cel nou. Cursurile dureaza 3 ore si sunt destul de concentrate ceea ce e minunat pentru ca inseamna ca am de ce sa fiu prezenta in sala. Deja din 2 cursuri am invatat o multime de lucruri de existenta carora nici nu banuiam. Toate ca toate..cursurile de sambata dimineata, intr-o zi foarte friguroasa poate conduce la confuzii: unde sunt, ce zi e, oare patul mai e cald, oare nu pot sa merg acasa sa beau o ciocolata calda de sub patura? Noroc cu cele 3 ore...prima am dormit-o (desi am pedalat in viteza pana la facultate) asa ca au ramas cele 2 ore normale :)) Dupa mersul cu bicicleta pe 5 grade, o sala de curs racoroasa am dat de caldurica din casa bunicilor :D unde totul parea primitor, ca o zi de week-end (desi inca nu-l simteam ca doar fusesem la scoala). Si dupa vizita neprogramata am stabilit o plimbare pana in Iulius Mall unde stiam ca-i voi gasi pe voluntarii Little People (e a doua zi in care ma imbrac in galben, dupa ce acesti voluntari minunati m-au facut mult mai constienta de faptul ca lucrurile mici pot face diferente mari). M-am bucurat foarte mult sa-i vad misunand ca furnicutele peste tot si m-am bucurat ca sunt atatia oameni motivati de la care am de invatat... Dupa mici cumparaturi casnice am pedalat fuguta catre casa unde pisica ne astepta torcand...la fel de calduros ca in poza mea... A fost o zi foarte friguroasa dar eu m-am gandit clipa de clipa la caldurica, la o zi de lenevit cu o carte, cu o ciocolata calda sau cu un laptop...orice numai sa fac ceva si totusi sa nu fac nimic.

Revin maine.. pe dimineata :)

dor de mine, dor de blog

2010-09-29T22:25:00.009+03:00

Mi-e dor sa scriu...mi-e dor de profunzimea randurilor de pe blog in defavoarea celorlate activitati online cotidiene pe care le-am facut o rutina...

Mi-e dor de mine cand scriu pe blog si mi-e dor sa scriu lucruri pe care le-am gandit mereu sau pe care inca nu stiu ca le voi gandi. Mi-e dor sa scriu lucruri pe care nu le cunosc si pe care totusi simt ca le iubesc!

N-am mai scris din mai cred..stiu ca abia asteptam sa incep proiectele Mediateca si SCEVIA din AIDA. Mediateca inca se deruleaza (si va urma partea cea mai interesanta) iar SCEVIA mi-a adus multa, multa multumire si inspiratie. Am cunoscut niste tineri realmente motivati sa traiasca fiecare clipa si care nu ezita sa spuna exact ce gandesc. Am cunoscut doua doamne profesoare din Liceul pentru Deficienti de Auz Cluj-Napoca ce predau cu sufletul si cu o rabdare greu de dezvoltat. Am invatat sa transmit cateva lucruri prin semne si sa citesc Europa cu mainile. Am invatat cum se scrie numele meu in Braille, dincolo de toate experientele de invatare pe care mi le-am luat de la fiecare persoana in parte. Am invatat cum sa deschid usa oportunitatilor si mi-am facut mult mai multe cunostinte decat speram. Din mai am inceput sa ma simt adoptata de orasul asta mare...dupa un an si jumatate de cand m-am mutat aici.

Am derulat Proiectul EcoAtelierul in Peninsula Park la Festivalul Peninsula din Targu Mures...o experienta incarcata de schimbari meteo (si la propriu si la figurat) dar o experienta din care sigur am invatat multe despre mine, despre proiecte si despre pregatirea unui proiect.

Am terminat si masterul iar dizertatia....dizertatia a fost o experienta incredibil de antrenanta...Am fost asa de aglomerata incat am lasat-o pe ultima clipa...ma pregatisem din timp pentru ea...aveam planuri mari insa a trebuit sa ma adaptez timpului pe care mi l-am rezervat si a fost minunat. Munca multa, panica si mai multa, plans, entuziasm, examen, respirat adanc...nota foarte mare. Uneori ma uimesc cu puterea de a lucra sub stres puternic si cu dead-line-uri scurte dar asta nu inseamna ca ele imi si fac placere (prietenii stiu).

Timpul a trecut repede din mai....as putea numara zilele in zile de proiect, zile de training, intalniri cu voluntarii, redactarea proiectelor noaptea tarziu, dizertatie, Peninsula, EcoEducatia cu ISBN, invatat pentru admitere....

Luna asta am reusit sa imi programez inca 3 inceputuri de an de scoala...caci intrasem in panica nestiind ce voi face eu in septembrie-octombrie cand toata lumea se pregateste de scoala. Am intrat la Scoala Doctorala din Facultatea de Psihologie si Siintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti, la singurul domn profesor pe care mi l-am dorit vreodata in postura de coordonator stiintific (acel profesor care te invata cat e de minunat sa creezi). Si pe langa asta, in munca mea de intocmire a dosarului de inscriere la doctorat am aflat in ultima clipa de un program de maserat nou in Asistenta sociala si Economie sociala. A fost atractie la prima descriere primita si am stiut ca vreau sa candidez pentru un loc cu bursa POSDRU, fiind al doilea masterat, din care primul pe loc bugetat. Am vrut scoala...si am primit. Cum imi zicea cineva pe FaceBook, putere de munca sa am...entuziasmul il am clar, setea de cunoastere mai mult de atat. Si ma simt pregatita sa invat pe toate planurile si sa adresez toate intrebarile de cercetare... Poate asta e varsta mea de invatare potrivita. Acum simt ca pot, ca vreau si ca nu ma mai satur de informatii si planuri si proiecte.

Am avut o perioada incarcata, cu multe lipsuri si cu multe castiguri pe care o simt si o gandesc ca o investitie in viitor...al meu si al celor cu care voi interactiona, fie personal, fie prin proiectele AIDA. Am sa trag aer in piept si am sa incep sa muncesc la echilibrarea lucrurilor...pentru ca poate asta imi mai lipseste...un echilibru. Si parte din echilibru simt ca este si blogul asta de care atata dor mi-a fost si pe care nu de puine ori am inceput sa scriu ceva si renuntam...caci nu simteam ca e momentul...acum era deja necesar. Ceva din mine urla sa scriu si sa scriu...si revin cat de repede!

mai

2010-03-27T23:54:00.006+02:00

Nu stiu de ce il tot intrebam pe Damian care este luna lui preferata. Fara sa-mi dau seama, l-am intrebat de vreo 3 ori intr-o perioada nu foarte mare de timp. Si dupa fiecare raspuns primit imi dadeam seama ca adresasem intrebarea lui dar era menita sa-mi dea mie ocazia sa spun cat de mult imi place luna mai. Stiu ca o data l-am intrebat in dormitor asta si alta data in bucatarie. De ambele dati eu priveam visator pe geam si asteptam sa spuna cat mai repede ca sa-i pot face declaratia mea de iubire pt mai.

Mai...mai pentru ca atunci e primavara si e vara. Mai pentru ca iubesc tricourile si bluzele descheiate. Mai pentru ca iubesc verdele ala crud. Mai pentru ca se simte izul de vacanta si totusi studentii sunt in sesiune iar mie imi place sesiunea caci ma face sa ma simt activa. In sesiunea din mai aveam de cele mai multe ori proiecte sau examene mai faine decat in februarie, prilej de munca faina, de lucru pe echipe, de stat la povesti intre orele de lucru intens.

Mai pentru ca incep concertele in aer liber, pentru ca poti sa stai sa privesti cercelusii hand-made fara sa-ti fie frig si sa te grabesti. Mai pentru ca esti mai aproape de natura. Pentru ca atunci imi vine sa ies cu patura pe iarba, oriunde as fi.

Iar acum...mai pentru ca mai imi aduce 2 proiecte dragi. Am scris 2 proiecte de suflet pentru AIDA si amandoua au finantare TIA. Mai pentru ca abia astept educatia nonformala si entuziasmul proiectelor. Oameni noi si oameni vechi, idei inovatoare, experiente de invatare.

Mai...e ca un rasarit de viata pentru mine!

inca putin...

2010-03-22T17:28:00.002+02:00

nu mai e mult si vei afla... fii cu ochii pe creion!

2010-03-17T12:04:00.001+02:00

Intra in joc! Da click pe imagine si urmareste creionul zilele astea!

pentru prieteni...

2010-03-14T20:08:00.033+02:00

Sunt multe momente cand imi amintesc cu drag de anii petrecuti in bucuresti, de lungile discutii cu prietenele mele dragi. As putea sa incep sa scriu cat mi-e de dor sa stau la povesti cu Ral in fata caminului, ori la facultate sau pe hol la bine, sau as putea scrie cat imi e de dor de vizitele la Raluca, de obiceiurile de week-end cu Sonia si Danuta, de meniul de la kfc in fata a nu stiu cate episode de Sex and the city, de proiectele in care radeam cu Ral ore intregi, de expresivitatea lui Teo, dor de ploile de vara, dor de vara, de caldura, dor de mare...

insa aleg sa privesc altfel paharul si sa spun: cat iubesc orele de ras cu Ral, cat ador povestile la Raluca, sedintele de confesiuni cu Soso, cat imi place grija lui Teo pentru mine, ce draga imi e Sonia si Sonia (cea mica), ce mult ma bucur pentru Danuta, ce ma bucur ca ploaia va mai veni de cate ori va avea chef si cat de fericita sunt cand stiu ca marea ma asteapta zi de zi... ce mult imi place cand ma simt bine fara motiv...

multumesc prieteni dragi: Sonia, Soso, Danuta, Sonia mica, Ral, Vali, Sys, armonioasa Ver, Raluca si Vali, Damian, Alexuta mica si Alexuta mare, Maruta...va multumesc ca imi faceti viata mai frumoasa, ca mi-o umpleti cu bucurii mici si sigure!

ARTe numarul 4

2010-02-28T21:17:00.004+02:00

Revista Asociatiei pentru Initiative durabile - Alternative a ajuns la numarul 4, primul din acest an.
Bucura-te de cuvvintele culese de noi pentru tine. Citeste ARTe!

Lasa-ne un comment despre ARTe! Parerea ta este foarte importanta pentru noi, membrii echipei AIDA. Ajuta-ne sa fim mai buni in fiecare luna!

speachless

2010-02-17T16:30:00.002+02:00

Cristi s-a nascut in noaptea dintre 17 si 18 februarie 1984. Desi a venit pe lume la 20 de minute dupa ora 12 a fost trecuta ca data a nasterii ziua de 17.
Noi, familia, l-am sarbatorit mereu pe 18 pana acum multi ani cand el s-a hotarat ca mai bine sarbatoreste pe 17 (ziua coincidea cu o zi de nastere a unei persoane dragi in copilaria lui). Asa s-a ales cu 2 zile "de nastere".

Astazi Cristi ar fi implinit 26 de ani si nu stiu exact ce sa zic si ce sa cred. Simt totusi ca zilele de 17 si 18 ale fiecarei luni din viata mea vor purta amprenta lui...pentru totdeauna...

Sper ca esti bine frate drag! Te iubesc enorm!

da dom`le m-am tuns!!!

2010-01-31T19:37:00.003+02:00

Mereu cand ma uit pe blogul asta al meu imi doresc sa scriu mai des, sa ii mai fac cate o modificare in afara de schimbatul pozei...si atunci ma apuc la googalit si ma uit peste sute de modele de pagina pana obosesc. si cand obosesc imi zic ca nu ma reprezinta si las tot pagina mea cea neagra insufletita de textul colorat...

Asta e exact ca tunsul pentru mine...stiu ca e un stereotip, dar mi s-a intamplat si mie: cand eram micuta mama ma tundea la fel ca pe Cristi, fratele meu mai mare. Mereu imi doream sa am parul lung si mereu ma ducea cu vorba...asa ca am lasat tunsoarea pe cand m-am facut mare. Si cand m-am facut...mi-am lasat parul lung..foarte lung si foarte simplu :)) mergea si cu muzica pe care o ascultam (fiind si ACEA varsta). Asa ca tineam la parul meu mai mult ca la orice. taiatul varfurilor insemna exact varful firului de par!! de aceea preferam de multe ori sa mi-l scurtez singura. Ei, dar mai erau niste momente...acele momente in care socam pe toata lumea cu tunsori "extreme": ba mi-am facut breton, ba l-am scurtat exagerat de mult, ba l-am filat... Au trecut ceva ani peste parul meu si in vara lui 2009 am inceput sa fac sporturi extreme. Da, vreau sa-mi modific mereu cate ceva la el (asta e o alta varsta tipica :)) )! Deci nu ma mai intrebati....

Si ca sa ma opresc: da, am schimbat look-ul blogului! nu mi-am mai cautat scuze si chiar daca nu e ca tunsoarea unde nu poti sa apesi butonul "back", vreau sa testez tot felul de fundaluri...asa ca pentru starea mea! :)

PS: pe mama o puneau parintii sa aiba parul lung mereu si pentru fetele ei n-a mai vrut asat, asa ca e de inteles ;)

PS2: am ales un fundal cu primavara pentru ca o astept cu tot dragul, dar si pentru ca lucrand la proiecte pentru AIDA si stabilind calendarul pentru toata primavara si pentru toata vara am pierdut notiunea anotimpului prezent :)) asa ca pe blogul meu e primavara!

PS3: la multi ani mami!

ne mai citim!!
hugs!

pur si simplu intercultural...

2010-01-29T19:49:00.006+02:00

Navigand in deriva pe net am gasit o poezie care mi se pare pur si simplu geniala:

Draga frate alb

Cand m-am nascut, eram negru
Cand am crescut, am ramas negru
Cand stau la soare, sunt negru
Cand voi muri, voi fi negru
Pe cand tu, omule alb

Cand te-ai nascut, erai roz la culoare
Cand ai crescut, ai devenit alb
Cand mergi la soare, esti rosu
Cand esti bolnav, esti galben
Cand vei muri, vei fi cenusiu

Si cu toate acestea, tu indraznesti
Sa ma numesti pe mine "om de culoare"

ps: am gasit poezioara aici: sanduiustina.blogspot.com

AIDA recruteaza la inceput de an!

2010-01-06T01:20:00.002+02:00

Alatura-te echipei noastre!

Apel Voluntari It Ian 2010

View more presentations from Asociatia pentru Initiative Durabile - Alternative.

ARTe a ajuns la nr. 3

2009-12-29T16:11:00.004+02:00

Revista electronica de arte si culturi a Asociatiei pentru Initiative Durabile - Alternative [ AIDA ] a ajuns la cel de-al 3-lea numar.

Mai jos sunt câteva din titlurile pe care acest număr vi le pune la dispoziţie:

Fantastica „Simfonie Fantastică”, un spectacol modern în coregrafia lui Gigi Căciuleanu şi mesajul muzical transmis publicului;
Interviu cu fotograful Mihai Fischer, cunoscut pentru fotografia still life conceptuală;
Festivalul Naţional de Teatru al deţinuţilor EXIT, interviu cu regizorul piesei „Haina de om” reprezentată de deţinuţi ai Penitenciarului Iaşi.
Arta contemporană românească încotro? Un articol despre ce înseamnă să fii artist şi spectator în zilele noastre.
Interviu cu Remus Cernea despre importanţa promovării culturii în rândul tinerilor din România.

Revista poate fi rasfoita mai jos sau accesand urmatoarele site-uri:
http://www.initiativedurabile.ro/ pentru formatul PDF sau http://issuu.com/aida_arte/docs/no3 pentru formatul ISSUU/PDF

Enjoy it!

A VENIT CRACIUNUL!!!

2009-12-28T19:00:00.008+02:00

Dupa etapa "vine Craciunul" rostit de vreo 20 de ori pe zi, astazi e prima zi in care gandurile mi se astern precum zapada, fulg cu fulg, putin cate putin, asa incat sa reusesc sa fac un tablou cu ce am facut de Craciunul asta, cu ce oameni dragi am mai vorbit, ce copilarii m-au incercat si ce sentimente am mai "crescut la cald".

La cuvinte mari nu ma pricep acum caci inca mai copilaresc, dar am poze care vorbesc pentru mine :D

Unul dintre cei 3 braduti, din una dintre cele 3 casute in care Mosul m-a cautat...

Si cadourile....

ON SUBJECT

2009-12-28T18:10:00.007+02:00

În numărul trecut al revistei ARTe am stat de vorbă cu Paul Opriş, frontman-ul formaţiei clujene GODMODE, care se pregătea de turneul de lansare al celui mai recent album al trupei: „ON”.

Ei bine, AIDA a onorat invitaţia lui Paul de a participa la lansarea din Cluj Napoca, iar ceea ce a urmat a ramas în amintirea mea ca cel mai fain concert al unei trupe româneşti în 2009.

Concertul din Cluj a fost de departe cel mai bun concert Godmode la care eu am participat. Încă de la primele acorduri, publicul a reacţionat pozitiv şi a umplut încăperea de entuziasmul noilor piese cântate live, entuziasm care a crescut semnificativ pe parcursul întregului concert şi în special la piesele de pe primul album intitulat „Godmode”. Dacă ar fi să folosesc clişeele de prin media aş folosi „explozia de energie”. Concertul ăsta a fost o explozie de energie şi bucurie atât pe scenă cât şi în public. Naturaleţea celor de la Godmode şi interacţiunea lor atât de firească cu cei din sală au făcut dintr-un concert un soi de întâlnire între prieteni care se ştiu de foarte mult timp.

Am văzut cu adevărat un show live de calitate din partea băieţilor din Godmode: Paul, Bogdan, Vladimir şi Dan. Piesele „She’s so young”, „Doar tu”, „În larg” şi „La fel” (unele dintre ele cunoscute de pe MySpace) au fost foarte bine primite de căre publicul clujean şi cu siguranţă sunt un succes al noului album, destul de diferit ca sound faţă de „Godmode” lansat în 2005. Concertul a atins apogeul spre final, o dată cu piesele consacrate „All my friends”şi „The only way” care au făcut sala să răsune. Surprizele serii au fost piesele „Be quiet and drive” a celor de la Deftones şi „My generation” de la Limp Bizkit. Coveruri am auzit destule, la destule concerte sau trupe, dar trebuie să vă spun că Paul este, după părerea mea, singurul care poate să cânte Limp Bizkit. Totul pare foarte natural şi firesc şi pot să jur că pentru o clipă am fost la un concert Limp Bizkit!

Nu ştiu cu ce aş putea compara bucuria unui concert. Poate ea nu ar trebui comparată cu nimic ci ar trebui să deţină propria poziţie în momentele pozitive ale vieţii noastre. Bucuria concertului Godmode a venit într-un moment în care aveam nevoie de energie şi eventual de un refresh după o zi obositoare, refresh pe care l-am simţit imediat după prima piesă, iar la finalul concertului simţeam că trebuie să împărtăşesc neapărat emoţia concertului cu cititorii ARTe, cu cei ai blogului meu şi cu toţi iubitorii de muzică şi de concerte.

FELICITARI HAND-MADE - AIDA

2009-12-21T19:16:00.028+02:00

AIDA, Asociaţia pentru Iniţiative Durabile – Alternative a pregătit anul acesta câteva felicitări hand-made. Dacă îţi doreşti şi tu să ne sprijini, cumpără o felicitare de la noi!

Ţi-o putem trimite prin poştă sau putem să o trimitem noi în locul tău, cui vrei tu, cu textul tău, din partea ta! Preţul unei felicitări este de 4 lei şi include un plic, roşu sau verde – la alegere. Expedierea prin poştă costa 2 lei, plata la primirea comenzii.
Pentru comenzi scrie un mail la office@initiativedurabile.ro

Sprijină şi TU un ong, sprijină AIDA!

ECO ATELIERUL LUI MOS CRACIUN

2009-12-21T16:33:00.001+02:00

AIDA, Asociatia pentru Initiative Durabile - Alternative lanseaza "Eco Atelierul lui Mos Craciun", o revista de Craciun pentru toti copiii, de toate varstele. "Eco Atelierul" povesteste in paginile ei despre ce inseamna un Craciun eco, despre cum pot face propriile decoratiuni, despre ce cadouri prietenoase cu natura pot darui, despre ce retete de dulciuri pot gati, despre ce filme pot vedea in perioada sarbatorilor de iarna si despre ce carti pot citi de craciun.

"Eco Atelierul lui Mos Craciun" este cadoul pe care nostru, al echipei AIDA, pentru fiecare dintre voi!

Craciun fericit si sarbatori linistite si armonioase!

I don`t like mondays

2009-12-07T23:14:00.003+02:00

I don`t like mondays!! I don`t! Not this one when it`s the worst day since yesterday. So...enjoy! I`t almost the next day!

sondaje creative

2009-12-06T18:32:00.004+02:00

Cred intr-adevar ca e mult mai interesant sa descoperi mistere decat sa citesti raspunsuri. Ca un scorpion adevarat (si cu ascendent in scorpion) respect importanta misterului in definirea mea. Misterele ma atrag! Cand eram mica imi placeau ghicitorile si jocurile in care descopeream ceva. Imi plac cartile care imi creeaza o impresie la inceput si au un final pe care nu-l pot anticipa. La fel si cu filmele...uneori, daca pot anticipa actiunile pana la finalul filmului ma plictisesc.

In fine...nu asta e subiectul care m-a amuzat astazi si care mi-a imbunatatit ziua cu un zambet. Evident, am fost la vot. Incerc sa nu lipsesc niciodata de la alegeri pentru ca e un drept castigat cu greu, un greu pe care eu il apreciez.

Poate va intrebati ce legatura au misterele cu alegerile si cu subiectul ce m-a amuzat. Simplu: legea electorala nu-ti permite ca in ziua alegerilor sa vorbesti despre candidati, sa le pronunti numele, ca sa nu mai vorbim de procentele din sondaje. Insa mass-media m-a impresionat placut astazi :) Au ocolit corect legea electorala, o lege care e oricum are mult prea multe greseli.

Asadar, pentru a gasi o formula prin care publicul consumator sa afle rezultatele la diferite momente ale zilei in care ne stabilim, constient sau nu, presedintele tarii, au fost dezvoltate cat mai creativ povesti prin care oamenii sa inteleaga cam care e situatia procentelor. Nu imi afirm bucuria sau nemultumirea fata de un anumit candidat, nu fac politica nici in timpul liber si nici in cel profesional, sunt doar foarte atenta la ceea ce se intampla in jurul meu. Si astazi am fost si mai atenta...nu mai urmaream doar stirile cu ilegalitati, cu probleme de alegeri, cu prezenta la vot, urmaream si povesti scurte si amuzante: sondajele electorale.

Si ca sa inteleget despre ce vorbesc, citez Realitatea.net:

Piaţa VoxPublica vă face ultima ofertă a zilei. Unii le spun simplu păpuşi, alţii jucării. Jucaţi-vă cu ele în orele următoarele, cât mai puteţi. De luni, altele vor fi mâinile care le vor manevra.

jucării

Compania Jucării pentru copii Insomar pune la bătaie păpuşi-şosetă roşii, cu 52,5 lei. Cele portocalii costă 47,5 lei.

Ediţie limitată de păpuşi Muppets, de la Copilăria CCSB SRL. Roşii-52, 48 lei, portocalii- 47,52 lei.

Tot pe Realitatea.net:

S-a băgat peşte proaspăt în piaţa VoxPublica! Iar preţurile sunt destul de normale! Staţi aşa, am uitat să spun că e peşte proaspăt de acvariu, nu pentru mâncat. Dar luaţi, totuşi, bucuraţi-vă copiii!

Discus marlboro de culoare roşie costă, la CURS-ul zilei, 51,7 lei, iar cei de culoare portocalie ajung la 48,3 lei.

Platy roşii sunt cotaţi, la bursa pescarilor CSOP, la 51 lei/bucată, în vreme ce rudele lor de culoare portocalie costă doar 49 lei.

Articolul anterior, de pe acelasi site:

Mai este puţin până la Crăciun, aşa că ar trebui să vă gândiţi la cele trebuincioase. Piaţa VoxPublica vine astăzi cu oferte imbatabile. Iată câteva.

Moş Crăciun

O firmă specializată şi cu tradiţie închiriază Moş Crăciuni roşii cu numai 52,3 lei pe oră, în vreme ce un moş costumat în portocaliu poate fi luat acasă cu doar 47,7 lei.

Cadourile nu trebuie să lipsească de sub bradul de Crăciun. Avem un pachet roşu, de de 50,8 lei, dar şi unul portocaliu, de 49,2 lei. Vânzătorul, Sc Magia Sărbătorilor CSOP SRL, nu garantează pentru conţinutul pachetelor, că este nealterat.

Nu uitaţi de globuri. Fabrica de globuri SC CCSB SA vă oferă seturi de globuri roşii la 52 de lei, în vreme ce pe cele portocalii le vinde cu 48 de lei.

Deşi e încă devreme, brazii au apărut deja pe piaţă, iar anul acesta se poartă cei coloraţi. Unul roşu, spre exemplu, costă 52,48 de lei, iar cei portocalii 47,52 lei.

Cat despre alte surse, la fel de inspirate, va dau copy paste de pe site-ul Evenimentului Zilei:

Oferta de pe piaţă la ora prânzului arată că vinul de Murfatlar este în continuare la ofertă, în timp ce pepenii de Dăbuleni au trecut de 50 de lei şi sunt cu 4 lei mai scumpi. Acestea sunt preţurile celor două produse, estimate pe bloguri şi site-uri media.

Ultimele bârfe despre piaţa pepenilor şi a vinului la CURS, la ora 15.00, arată că Dăbulenii au un preţ de 51,5 lei, iar Murfatlarul de 48,5. În piaţa INSOMAR, pepenii erau 51,8 lei, iar vinul costa 48,2 lei.

La ora 13.30, în piaţă la CSOP, lubeniţa era cotată la 50,8 lei, iar vinul costa 49,2 lei. CCSB vindea pepenii cu 52 de lei, iar vinul de Murfatlar cu 48 de lei.

La INSOMAR, pepenii de Dăbulenii puteau fi cumpăraţi cu 52,3 lei, iar vinul de Murfatlar avea un preţ de 47,7 lei.

Pepenii de Dăbuleni erau cotaţi în piaţa CURS pepenii se vindeau cu 52 lei, iar vinul de Murfatlar la 48 de lei.

La 11.00, în piaţa INSOMAR, pepenii de Dăbuleni aveau preţul de 53,7 de lei, iar vinul de Murfatlar de 46,3 de lei. La CCSB, pepenii erau de asemenea mai scumpi, cu 53 lei, pe când vinul costa 47 de lei. La aceeaşi oră, în piaţa de la CSOP, lubeniţa de Dăbuleni era cotată la 52,5 lei, iar vinul costa 47,5 lei.

La ora 9.30, pepenii de Dăbuleni costau la INSOMAR 52 de lei, iar vinul era 48 de lei. La CCSB, lubeniţa putea fi cumpărată cu 51,5 lei, pe când vinul de Murfatlar costa 48,5 lei.

Mda... Mie mi-a adus un zambet si un strop de mister... Voi ce credeti? PS: nu vorbim despre politica ci despre tehnici media.

Prin viata, prin Timisoara

2009-12-04T02:09:00.004+02:00

24

2009-11-29T15:33:00.004+02:00

In ultima vreme din ce in ce mai multa lume ma intreaba cum e la 24 si pana nu demult ma enerva intrebarea asta. Cum adica cum ma simt la 24? La fel ca la 23, ca doar 23 aveam acum 2 saptamani. Insa de cand am venit la Buzau am auzit iara intrebarea destul de des si mi-am zis ca asta e o intrebare ce trebuie gandita. Si tot gandind mi-am dat seama ca 24 nu e doar o varsta pe care o simti ci o varsta pe care o traiesti intr-un context social.

Sincer, nu simt ca as avea 24 ci undeva pe la 30, dar cu o atitudine de 18 in care totul e posibil prin entuziasm si motivatie. 30 de ani caci ma simt mai responsabila, mai matura, cu ganduri directionate spre prezent si viitor, 18 pentru ca sunt la fel de motivata ca la 18 si cred inca, exact ca atunci, ca poti aduce o schimbare in lume, in oameni. Dar gandurile astea nu au venit peste noapte cand am implinit o anumita varsta ci au venit, firesc, in timp. Ceea ce spuneam insa de contextul social... contextul asta ma limiteaza cumva, cu fiecare nou an pe care-l adaug in viata. Daca inainte nu ma uitam cu atentie la ceea ce inseamna segment de varsta, acum trebuie sa casc bine ochii. Mai am un an sau maxim 2 in care pot fi considerata tanara pentru a ma inscrie in diverse proiecte, in diverse programe... Nu mi-am pus niciodata problema asta pana acum, cand am implinit 24 de ani. Ma intristeaza putin dar ma motiveaza pe mine ca in AIDA sa nu pun limite atat de stricte...bine, inteleg ca unele proiecte au un anumit target si anumite obiective, dar stiti cum e...cand traiesti o anumita stare vrei sa te implici cumva pentru ca si altii sa o traiasca sau din contra, nimeni altcineva sa nu o traiasca.

Mda...24 zic. Mai am putin si implinesc si eu un sfert de veac cum bine zicea Cristi. Dar pana atunci mai am 355 de zile in care sa ma bucur de sora mea, de mama, de Damian, de Sonia, de Sonia, de Simina, de Danuta, de Raluca, de Teo, de Mariana, de Aniela, Adina si Alina. Asta e din seria "jos palaria". Si tot din seria asta, ca asa cred ca e frumos cu fiecare nou an in viata, jos palaria fata de cativa oameni dragi care au contribuit semnificativ la formarea mea ca om: Dana Silaghi, Lavinia Barlogeanu, Catalina Ulrich, Carmen Ene. O alta reclama faina care-mi place foarte mult: sunt toti oamenii care-mi fac ziua mai buna, sunt toti cei care m-au sprijinit si care fac parte din universul meu.

Pana una alta, ma simt altfel la 24, altfel in fiecare zi, chiar daca uneori zilele par sa se repete.

NOUL LOGO AIDA

2009-11-29T14:09:00.005+02:00

”AIDA te provoaca la CREATIVITATE” a ajuns la final, iar Asociatia pentru Initiative Durabile - Alternative are un nou logo:

Ne bucuram ca avem un astfel de logo, cu asa o idee la baza si cu detalii bine gandite!

Urmariti proiectele AIDA pe site-ul nostru www.initiativedurabile.ro si pe blog: initiativedurabile.wordpress.com

Fiti pe faza pentru a prinde schimbarea AIDA!

AIDA te provoaca la CREATIVITATE

2009-11-11T12:51:00.001+02:00

AIDA te provoaca la CREATIVITATE! Implica-te si poti fi castigator! Detalii in prezentarea de mai jos:

Invitatie Concurs Aida

View more presentations from Asociatia pentru Initiative Durabile - Alternative.

Come As You Are

2009-11-01T15:23:00.008+02:00

Da, am ascultat Nirvana live! Aseara...

De 2 saptamani ma zbat in proiecte pentru asociatie, pentru master si pentru cariera mea in educatie... si ca o pauza meritata pe deplin, atat week-end-ul trecut, cat si week-end-ul asta am avut 2 surprize placute si care m-au luat 1000% prin surprindere...

Saptamana trecuta, in frumoasa Timisoara am ascutat Snowgoons... pana la finalul concertului lor...am ramas fara cuvinte, si asta era undeva pe la 3-4 dimineata. Faini oameni (si aici ma refer doar la DJ Illegal si la DJ Waxwork - prietenii stiu de ce :P), faina muzica, super faina experienta!!

Si cum ziceam...am ascultat Nirvana live, aseara in Roland Garros (Cluj-Napoca)...piese Nirvana cantate de catre cei de la Nimfonia (HU) intr-un concert October Tour - Masterpiece (tribute to Metallica - RO) & Nimfonia.

Nu am plecat de acasa cu gandul ca ii voi asculta pe Hetfield sau pe Kurt Cobain, insa tot concertul asta a fost o surpriza placuta...piesele Metallica mi-au adus aminte de anii de facultate, de toti prietenii mei care asculta cu sfintenie piesele lor [ce mai faci Mariana? :) ], de zilele de miercuri din A, iar piesele Nirvana m-au lasat fara cuvinte... e greu sa aduci tribut trupei asteia, mai ales cand vocea lui Cobain este atat de speciala, insa Nimfonia a fost cu mult peste asteptari... a fost pentru prima oara cand am ascultat piese Nirvana live cu sentimentul ca ascult o caseta Nirvana....un concert fain!

octombrie grabit

2009-10-27T18:12:00.007+02:00

Pentru o clipa m-am speriat!

La nici o saptamana dupa ce postasem declaratia mea de iubire pentru toamna, in Cluj a nins! Nu-mi venea a crede...visul fusese oprit...brusc! Nu mai stiam ce sa cred...incalzire globala sau nebunie totala?!? Ce pot face?...sa visez la Craciun de pe acum? Autosugestia incepea sa functioneze si parca deja simteam miros de portocala, scortiosoara si cozonaci...dar iubesc toamna prea mult! Dupa ganduri agitate si tristeti innorate, soarele a inceput sa imi mai trimita cate-o raza de speranta. S-a mai incalzit cate putin. Panica a mai disparut... Melancolia apare iara, explorez culorile copacilor in liniste, lucrez la proiecte de toamna...caci pe undeva toamna inseamna scoala, proiecte....la fel ca februarie si mai, dar asta e deja o alta poveste...

Azi a plouat...mult. M-am bucurat. A spalat ultimele urme de iarna prematura. Si parca m-a spalat si pe mine desi am privit-o numai de la geamul larg deschis. Parca o data cu fiecare picatura mi-a mai un strop de curaj sa incep o noua zi banala, dupa un week-end minunat si neasteptat. Ploia asta a fost ca o noapte, ca o pauza, ca o dimineata de luni intr-o amiaza de marti!

Dupa 5 minute de dezertat in blogosfera, revin la proiecte de viata si idei, sperand ca v-au placut picturile lui Leonid Afremov...

PS: Sonia si Sonia...va trimit cele mai calde imbratisari de toamna!

sentimente de toamna

2009-09-30T14:08:00.019+03:00

...sunt nascuta toamna...iubesc toamna! in fiecare an o astept ca pe un cadou al vietii, desi de multe ori simt ca melancolia imi da tarcoale iar tristetea sta la panda. Insa toamna, Natura este cel mai bun pictor si terapia cromatica ma aduce in echilibru.

Fiecare dimineata inchisa mi-aminteste de zilele de scoala generala in care imi beam ceaiul cald si mancam paine cu unt si branza, asa cum imi placea de fiecare data. Fiecare dimineata intunecata mi-aduce aminte de zilele de copilarie in care fiecare nimic era o problema existentiala si totusi in care nicio problema existentiala nu se lasa nerezolvata in cateva zile. Ce zile frumoase erau acelea cand pe drumul spre scoala ma intalneam cu Lili, Emilia sau Raluca.

Ce zile frumoase erau acelea cand singura grija era sa mergi la scoala!

Ce emotie ma cuprinde la fiecare drum de toamna! Ochii imi lacrimeaza mereu pentru ca nu imi vine sa clipesc in fata splendorii naturii...ce calatorii minunate prin anotimpuri sunt acelea cand mergi cu trenul prin padurile lumii. Ce calatorii minunate sunt acelea cand salvezi fiecare imagine a padurii colorate in memorie pentru ca aparatul foto ar surprinde prea putin.... Ce dor imi e sa plec! Ce dor imi e sa calatoresc prin toamna spre casa, spre bucuria copilariei, a scolii sau macar a facultatii... Ce dor imi e sa mai scad macar un an sau doi din varsta...

De ce oare oamenii numara primaverile? De ce nu adauga inca o toamna sau inca o iarna? De ce primaveri? Oamenii nu "hiberneaza" iarna sau nu fac o pauza de viata iarna pentru a renaste in fiecare primavara... Fiecare are momentul lui de "hibernare", poate chiar zilnic... sau macar un moment in care te retragi din contextul vietii prezente si te plasezi strategic in trecut sau viitor... ce dese imi sunt momentele astea toamna!

Imi aduc aminte de A 427, de usa mea verde si cu numarul scris din crengute tomnatice, decorat cu frunze uscate. Mi-e dor de fiecare toamna din viata mea si in fiecare an mi-e mai dor de 3 dintre ele...de ultima (caci intotdeauna cu un an inainte eram mai mult copil si mai putin adult), de cea din clasa a 6 a, cand ma simteam linistita si mai sigura pe mine si in care eram in gradul meu cel mai mare de confort si de cea din anul 1 de facultate, o toamna importanta, cu multe calatorii in lume si in viata...

Ce dor imi e de lucrurile pe care nu le-am facut niciodata! Ce dor imi e de zilele in care ma voi bucura de o toamna, si de inca o toamna si de inca o toamna!

Cate inceputuri sunt toamna! De cate ori tragem iar aer in piept si mergem cu forte proaspete! Cate noi camere de camin, cati noi colegi de scoala, cate carti vanate prin librarii, cate noi vise si sperante, cate noi liste cu cumparaturi, cate filme noi in cinematografe, cate piese de teatru puse-n scena, cate noi locuri de munca, cate noi borcane de zacusa, cate conserve si borcane de compot, cate sanse noi, cate inceputuri vor incepe!

Ce de inceputuri voi lasa sa inceapa in viata mea! Si ce de inceputuri voi fi fortata de viata sa incep! Cate lucruri se schimba o data cu fiecare inceput, cu fiecare an nou calendaristic, cu fiecare an ce incepe de ziua ta de nastere, cu fiecare anotimp, cu fiecare luna, cu fiecare luni, cu fiecare zi...

Ma bucur ca a venit toamna si ma bucur ca am inceput sa scriu iara pe blog...dupa o absenta a inspiratiei si un amalgam de zile de vacanta...

AIDA - Call for Volunteers

2009-08-08T22:41:00.000+03:00

Voluntarii sunt inima Asociaţiei pentru Iniţiative Durabile – Alternative!
Ne încredem în voluntariat şi în puterea lui de a schimba lumea, de a schimba mentalităţi şi a învăţa despre un altfel de mod de a trăi!
NOI, CEI DIN ECHIPA AIDA, VREM SĂ SCHIMBĂM LUMEA!
NI TE ALĂTURI?

http://initiativedurabile.wordpress.com/

my everyday brands

2009-07-03T21:18:00.006+03:00

Ideea e simpla: care sunt brand-urile pe care le folosesti zi de zi. Gandeste-te, cauta-le logo-urile si pune-le intr-un tablou pe blogul tau. Jocul asta ma duce cu gandul la leapsa pe care o jucam cand eram copil desi nu functioneaza chiar pe acelasi principiu. Well, am preluat stafeta de pe blogul Adinei si m-am gandit cam care ar fi brand-urile pe care le folosesc zi de zi. Raspunsul e scurt:

Voi ce brand-uri folositi zilnic?

What about us

2009-06-26T19:49:00.002+03:00

What about us?

Zilele trecute mă gândeam cum sa folosesc pentru asociaţie (AIDA) "Earth Song", strigătul pentru natură şi lume al lui Michael Jackson...azi lăcrimez fără să înţeleg de ce lumea (mea) pierde atâţia oameni importanţi şi dragi şi totul mi se pare o glumă proastă în care contează doar amânuntele ce dezumanizează o persoană. Despre Michael am auzit în ultimii ani numai ştiri negative din partea unei mass-media înţepătoare şi deloc imparţială. Am auzit cum îi cade nasul, cum că va face playback, că revine, că a dat greş, că i-a trecut vremea, cum că e homosexual sau pedofil, cum e îşi ţine copiii nehrăniţi şi în propriile excremente, cum nu are bani pentru nimic şi câte şi mai câte. Ştim să-i judecăm pe toţi cât sunt în viaţă în această lume pentru ca la moartea lor să ne dăm seama cât de falşi am fost...

Nu sunt atât de mare încât să fi crescut cu ABBA sau Beatles sau Elvis. Eu am crescut cu Queen, Michael Jackson, Compact şi Maiden. Nu am avut ocazia să-l văd pe Michael în concert, eram prea mică pentru concertele din România dar suficient de mare încât să-mi aduc aminte ştirile de la televizor, şă mă întreb de ce leşină oamenii la concertele lui, să înţeleg şi să reţin versurile pieselor, să înţeleg videoclipurile care de fiecare dată mă marcau ca în cele mai frumoase filme făcute vreodată.

Există şi în lumea noastră situaţii când oamenii nu mor niciodată. Printre aceşti oameni sunt şi artiştii fără de care existenţa noastră ar fi poate seacă şi fără sens. Sunt oamenii care lasă în urma lor amintiri dar şi creaţii.. un astfel de om este şi Michael Jackson!

pe locuri, fiti gata, start!

2009-06-14T10:59:00.015+03:00

Cel mai bun remediu pentru revenirea din starea de hibernare sau pentru înlăturarea plictiselii ori pentru înlăturarea sentimentului de incomplet este în mod clar un maraton cultural. Şi când spun maraton spun clar şi programatul timpului la minut :).

Săptămâna trecută Clujul a avut mai multă energie şi poftă de viaţă ca în majoritatea zilelor de peste an. Festivalul Internaţional de Film Transilvania, TIFF-ul a fost la el acasă şi a avut mii de oameni vizitatori, în cele 8 cinematografe pentru cele 995 de proiecţii. Desfăşurat pe perioada 29 mai - 7 iunie, eu nu am putut ajunge decât la ultimele 2 zile, dar a meritat!

Ei bine, în astea 2 zile de week-end am avut parte de 4 filme minunate şi o piesă de teatru care te lasă cu semne de întrebare.

7 regizoare nevăzătoare (7 Blind Women Filmmakers, Iran) este unul dintre filmele care îţi arată cât de superficial trăim unii dintre noi şi cât de ignoranţi suntem unii dintre noi. Filmul este rezultatul întrebării regizorului Mohammad Shirvani, ce ar face dacă el, regizor fiind, ar orbi? Un film făcut din 7 scurtmetraje care te fac să zâmbeşti, să nu mai ai cuvinte, să te simţi vinovat, să vrei mai mult, să vrei să faci ceva sau pur şi simplu să asculţi. Fiecare scurt metraj este filmat de către o femeie care nu vede. Spectatorul are ocazia să asiste la momentele unei zile din vieţile acestor persoane. Un film cu o importanţă pedagogică destul de mare, un film pe care eu îl apreciez foarte mult pentru concept, pentru realizare, pentru naturaleţe şi simplitate şi prin libertatea femeilor nevăzătoare de a alege să vorbească camerei video precum unui jurnal sau unui prieten. Pentru 116 minute cât a durat filmul m-am bucurat să fiu prietenul lor... şi mai departe, sper să pot asculta mai mult!

Atlantis (Olanda). Dacă îţi place Eliade sau Hesse sigur îţi va plăcea şi filmul ăsta! E o genială creaţie despre ce ar putea însemna viaţa în viitor, o viaţă construită de la zero, fără istorie (care este interzisă) pe conceptul fericirii. "Sondajele arată că suntem cel mai fericit popor din lume" este o replică des întâlnită în acest film care e ca un joc al ielelor. Pentru a "construi" un popor fericit, guvernul instaurează mii de legi uitând de fapt care este cu adevărat fericirea şi ştergând parcă cu o radieră, din gândurile oamenilor, conceptul de libertate, libertatea de mişcare, libertatea de gândire, libertatea de stabilire a relaţiilor de prietenie, libertatea de a avea amintiri, libertatea de a avea chei (la propriu şi la figurat), libertatea de a alege ce vrei să citeşti, să vezi, să gândeşti, libertatea de a chiuli de la şcoală, libertatea de a-ţi alege alt drum decât toţi ceilalţi, drum pe care vrei să mergi la şcoală sau la o plimbare sau poate în viaţă. Avem sute de libertăţi pe care nici nu le percep ca fiind libertăţi şi pe care poate nici nu le apreciem cum trebuie. Însă când vezi un astfel de film, pe lângă faptul că te captează ca o scriere a celor amintiţi mai sus, te face să te gândeşti la ce ai şi cât eşti de aproape de a pierde totul accepând manipulări şi refuzând să gândim şi să ne contrazicem conducătorii. Dizidentul din acest film este un copil de 13 ani. Un copil care însumează toate dorinţele de libertate şi întrebările existenţiale pe care noi le considerăm atât de banale.

Am ieşit din cinematograf fascinată. Şi nu am să uit niciodată o replică din film: "cei ce au cheie se întorc întotdeauna!" :)

PSIHOZĂ 4:48 de Sarah Kane este în prezentarea Teatrului Naţional "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca, "o piesă testament, o operă incitantă, crudă, dar plină de poezie. O voce proteică ne conduce prin labirintul depresiei, psihozei, al morţii şi al iubirii, împingând graniţele teatralităţii spre noi limite." Pentru mine a fost o piesă scurtă în care am trăit eterne momente ale vieţii mele sau ale celor din jurul meu, o piesă în care te regăseşti în personajul depresiv deşi poate mulţi nu-şi doresc asta sau nu o recunosc. Fiecare dintre noi are un moment de nebunie în care se întreabă de ce?, de ce el sau ea nu mai e aici, de ce trebuie să mai trăiesc, de ce nu pot să mor, de ce trebuie să merg mai departe, de ce mă consideraţi nebun, de ce nu trăiesc, de ce timpul trece aşa, de ce aud mereu că "nu e vina mea, că sunt bolnavă" Poate fiecare are un alt "de ce" care-l macină. Fiecare are "de ce-ul" lui şi trăirile lui. Iar piesa accentuează destul de bine acest aspect. Şi ca totul să fie complet, proiecţiile video, regia tehnică şi coloana sonoră din timpul piesei, toate au fost atât de faine încât să le ţii minte o bună bucată de vreme, dacă nu toată viaţa... şi dacă nu reţii asta, sigur vei reţine starea pe care ele ţi-au dat-o.

Despre Elly (About Elly, Iran) un film destul de interesant. Deşi la început poţi avea impresia că filmul prezintă o situaţie posibilă numai în Iran sau în ţările musulmane datorită raportării femeii la bărbat şi a legilor căsătoriei, dacă stai puţin şi te gândeşti îţi dai seama că trăim pe undeva la fel, indiferent de religie. Despre Elly este un film care te face să te întrebi cât de bine îţi cunoşti prietenii, cât de multe vrei să ştii cu adevărat despre ei, care este limita pe care o treci pentru o rugăminte a prietenilor tăi, câte poţi face pentru speranţa că-ţi va fi mai bine. Un film în care necunoscutele devin cunoscute în fiecare minut ce urmează, un film care ne amintea de jocurile noastre din întâlnirile cu prietenii noştrii, un film despre prietenie şi limitele ei, dar şi despre norme morale şi legi religioase. Filmul a primit Ursul de Argint pentru regie la Berlin în 2009.

Fata în casă (La nana, Chile, Mexic). Când am citit prima dată descrierea acestui film m-am speriat puţin şi am crezut că va fi de o duritate ieşită din comun şi nu voi mai reuşi să mi-l scot din cap cum nu am reuşit cu un astfel de film la TIFF-ul de anul trecut. Dar ideea că e favorit la premiu şi că a mai luat câteva premii în alte ţări m-a făcut să rămân vreme de 117 minute în faţa ecranului de la Cinema Republica. Filmul nu a fost nici pe departe atât de dur pe cum mă aşteptam. Este povestea unei familii ce are o menajeră de 23 de ani. Raquel, menajera, este parte a familiei, aşa se consideră, aşa este considerată. Trăieşte alături de ei clipele zilnice, banale care ne fac viaţa completă. Iar atunci când poziţia ei nu mai este o certitudine este de înţeles că a încercat să-şi apere locul în casă. Raquel se poartă ca un copil şi face farse fiecărei noi menajere care vine în casă, "le pune piedici" aşa încât să nu-şi dorească să mai rămână acolo. Evident, şi în casă, în familie Raquel are persoane de care este mai apropiată şi persoane de care nu. Totul se schimbă când în casă apare o nouă menajeră pe care culmea, Raquel o place. Însă locul ei în casă revine cel de când era singura menajeră căci, noua menajeră doreşte să se mute în satul în care locuişte familia ei. O poveste drăguţă la care răzi destul de mult, un film care m-a convins să nu îmi fac imgini greşite citind 3 rânduri de cronică. În 2009, la Sundance, La nana a obţinut Marele Premiu al Juriului.

Week-end-ul trecut a fost unul foarte încărcat, plin de poveşti frumoase, filme bune şi actori faini. Clujul a fost incredibil! A fost animat până în orele târzii, a fost plin de filme, de recenzii la sucuri, cafele şi popcorn, unele mai profesioniste altele doar la nivel de amator. Eu nici măcar amator nu sunt...cum vă povesteam la începutul anului, nu sunt expert în filme ca mai toţi tinerii de azi, dar am norocul să văd cele mai bune filme. Iar cele pe care le-am văzut săptămâna trecută au fost minunate. Vi le recomand cu mare drag şi...haideţi să ne salvăm cinematografele şi să mergem mai des la film!

hugs!

ps: dacă aveţi recomandări de filme bune sau de piese de teatru care merită văzute, faceţi un efort mic şi lăsaţi un comentariu! :)

Auguries of Innocence

2009-06-13T19:15:00.003+03:00

William Blake

Auguries of Innocence

To see a world in a grain of sand,
And a heaven in a wild flower,
Hold infinity in the palm of your hand,
And eternity in an hour.

A robin redbreast in a cage
Puts all heaven in a rage.

A dove-house fill'd with doves and pigeons
Shudders hell thro' all its regions.
A dog starv'd at his master's gate
Predicts the ruin of the state.

A horse misused upon the road
Calls to heaven for human blood.
Each outcry of the hunted hare
A fibre from the brain does tear.

A skylark wounded in the wing,
A cherubim does cease to sing.
The game-cock clipt and arm'd for fight
Does the rising sun affright.

Every wolf's and lion's howl
Raises from hell a human soul.

The wild deer, wand'ring here and there,
Keeps the human soul from care.
The lamb misus'd breeds public strife,
And yet forgives the butcher's knife.

The bat that flits at close of eve
Has left the brain that won't believe.
The owl that calls upon the night
Speaks the unbeliever's fright.

He who shall hurt the little wren
Shall never be belov'd by men.
He who the ox to wrath has mov'd
Shall never be by woman lov'd.

The wanton boy that kills the fly
Shall feel the spider's enmity.
He who torments the chafer's sprite
Weaves a bower in endless night.

The caterpillar on the leaf
Repeats to thee thy mother's grief.
Kill not the moth nor butterfly,
For the last judgement draweth nigh.

He who shall train the horse to war
Shall never pass the polar bar.
The beggar's dog and widow's cat,
Feed them and thou wilt grow fat.

The gnat that sings his summer's song
Poison gets from slander's tongue.
The poison of the snake and newt
Is the sweat of envy's foot.

The poison of the honey bee
Is the artist's jealousy.

The prince's robes and beggar's rags
Are toadstools on the miser's bags.
A truth that's told with bad intent
Beats all the lies you can invent.

It is right it should be so;
Man was made for joy and woe;
And when this we rightly know,
Thro' the world we safely go.

Joy and woe are woven fine,
A clothing for the soul divine.
Under every grief and pine
Runs a joy with silken twine.

The babe is more than swaddling bands;
Every farmer understands.
Every tear from every eye
Becomes a babe in eternity;

This is caught by females bright,
And return'd to its own delight.
The bleat, the bark, bellow, and roar,
Are waves that beat on heaven's shore.

The babe that weeps the rod beneath
Writes revenge in realms of death.
The beggar's rags, fluttering in air,
Does to rags the heavens tear.

The soldier, arm'd with sword and gun,
Palsied strikes the summer's sun.
The poor man's farthing is worth more
Than all the gold on Afric's shore.

One mite wrung from the lab'rer's hands
Shall buy and sell the miser's lands;
Or, if protected from on high,
Does that whole nation sell and buy.

He who mocks the infant's faith
Shall be mock'd in age and death.
He who shall teach the child to doubt
The rotting grave shall ne'er get out.

He who respects the infant's faith
Triumphs over hell and death.
The child's toys and the old man's reasons
Are the fruits of the two seasons.

The questioner, who sits so sly,
Shall never know how to reply.
He who replies to words of doubt
Doth put the light of knowledge out.

The strongest poison ever known
Came from Caesar's laurel crown.
Nought can deform the human race
Like to the armour's iron brace.

When gold and gems adorn the plow,
To peaceful arts shall envy bow.
A riddle, or the cricket's cry,
Is to doubt a fit reply.

The emmet's inch and eagle's mile
Make lame philosophy to smile.
He who doubts from what he sees
Will ne'er believe, do what you please.

If the sun and moon should doubt,
They'd immediately go out.
To be in a passion you good may do,
But no good if a passion is in you.

The whore and gambler, by the state
Licensed, build that nation's fate.
The harlot's cry from street to street
Shall weave old England's winding-sheet.

The winner's shout, the loser's curse,
Dance before dead England's hearse.

Every night and every morn
Some to misery are born,
Every morn and every night
Some are born to sweet delight.

Some are born to sweet delight,
Some are born to endless night.

We are led to believe a lie
When we see not thro' the eye,
Which was born in a night to perish in a night,
When the soul slept in beams of light.

God appears, and God is light,
To those poor souls who dwell in night;
But does a human form display
To those who dwell in realms of day.

[pentru tine CRISTI]

AIDA spune bun venit LUMII

2009-05-30T13:02:00.004+03:00

După aproape un an de când am găsit un nume pentru asociaţia pe care o gândeam, la multe luni de strâns acte, scris idei de proiecte, visat, visat şi iar visat, iată că un vis, unul pe care l-am împărtăşit cu voi anul ăsta, prinde contur şi e pe cale să se realizeze.

AIDA,
Asociaţia pentru Iniţiative Durabile - Alternative
spune bun venit lumii!

AIDA este un jurământ pe care eu îl fac lumii. AIDA este calea prin care cei care-şi doresc pot da lumii înapoi o parte din bunăvoinţa pe care ea ne-a dat-o o dată cu viaţa!

până când AIDA va avea un site, vă invit pe
http://initiativedurabile.wordpress.com/
lăsaţi acolo sfaturile voastre, ideile de acţiune, urările de bine şi de rău :P, gândurile voastre!

Mulţumesc prietenilor mei pentru încrederea în visul ăsta şi mulţumesc prietenilor din echipa AIDA!

Cu mult drag,
Sonia

Uneori uitam ca "EU" nu e totul!

2009-05-29T15:01:00.004+03:00

Aş vrea să împărtăşesc cu voi câteva filmuleţe care pe mine mă motivează foarte mult şi care mă ajută să îmi amintesc ceea ce este cu adevărat important şi ceea ce vreau eu să fac pentru a mulţumi Naturii pentru ceea ce sunt eu astăzi şi pentru tot ce am primit în viaţa asta.

Mi-ar plăcea foarte mult să vă uitaţi la toate aceste filmuleţe şi, dacă simţiţi nevoia, să mai căutaţi altele relaţionate.

Acordaţi câteva minute unor realităţi!

Dacă v-au impresionat suficient de mult, lăsaţi un comentariu cu părerea voastră despre filmuleţe şi subiectele abordate...
Mulţumesc!

Todas as Ruas do Amor

2009-05-14T16:10:00.003+03:00

English Translation
All The Streets Of Love

If I were paint, you would be canvas
If I were rain, you would be aquarelle
If I were salt, you would be white sand
If I were sea, you would be high tide
If I were the sky, you would be a cloud in it
If I were a star, you would be the charming
If I were night, you would be its light
If I were daylight, you would be the moonlight

I’m the voice of the heart
I’m an open letter to the world
I’m the mirror of emotion
Of your deep look.
I’m complete
In a second
I give my body
Like a lover
I’m the time that doesn’t pass
When the lonely feeling
gets a hold on me

Kiss the sea, the wind and the moon.
I’m a sun
in naked snow. In all the streets
of love
You’ll be mine and I’ll be yours.

If I were paint, you would be canvas
If I were rain, you would be aquarelle
If I were salt, you would be white sand
If I were sea, you would be high tide
If I were the sky, you would be a cloud in it
If I were a star, you would be the charming
If I were night, you would be its light
If I were daylight, you would be the moonlight

Kiss the sea, the wind and the moon.
I’m a sun
in naked snow. In all the streets
of love
You’ll be mine and I’ll be yours.

Todas as Ruas do Amor

Se sou tinta tu és tela
Se sou chuva és aguarela
Se sou sal és branca areia
Se sou mar és maré-cheia
Se sou céu és nuvem nele
Se sou estrela és de encantar
Se sou noite és luz para ela
Se sou dia és o luar

Sou a voz do coração
Numa carta aberta ao mundo
Sou o espelho d’emoção
Do teu olhar
Profundo
Sou um todo
Num instante
Corpo dado
Em jeito amante
Sou o tempo que não passa
Quando a saudade
Me abraça

Beija o mar o vento e a lua
Sou um sol
Em neve nua em todas as ruas
Do amor
Serás meu e eu serei tua

Se sou tinta tu és tela
Se sou chuva És aguarela
Se sou sal És branca areia
Se sou mar és maré cheia
Se sou céu és nuvem nele
Se sou estrela és de encantar
Se sou noite és luz para ela
Se sou dia és o luar

Beija o mar o vento e a lua
Sou um sol em neve nua
Em todas as ruas
Do amor
Serás meu e eu serei tua

culoarea este viaţă

2009-05-13T18:04:00.010+03:00

Nu am stat pe gânduri când a s-a ivit ocazia să scriu un proiect despre culori. Câtă energie am putut acumula uitându-mă la culori şi citind despre ele. Câtă energie am primit aseară când am vazut pe ecranele Eurovisionului culori generatoare de energie! O piesă m-a impresionat în mod special. Este vorba de piesa "Todas As Ruas Do Amor" cântată de Flor de lis.

Aşa mult îmi place melodia asta! Atâtea gânduri pozitive îmi vin în minte, atâta bucurie eman când aud piesa pe fundal şi mă gândesc la ce lună importantă urmează pentru mine, ca om. Cred că e atât de important să avem momente în care să radiem prin toţi porii, totul pornind de la vise, muzică şi culori, totul pornind de la viaţă! Este atât de fain să reuşim să ne simţim bine fără ajutorul nimănui ci doar bucurându-ne de viaţă şi de ce vrem să urmeze, bucurându-ne de muzică, de cuvintele de prin cărţi, bloguri şi cântece.

Şi totuşi...ce putere imensă are arta în toate formele ei. Cât de mult ajută ea la vindecarea unui suflet, a unui spirit! Cu ajutorul ei şi a oamenilor ce ne iubesc putem fi un colţ de univers şi...universul cuiva!

Debordând de vitalitate şi încredere, vă mai pun încă o dată piesa pe care deja o iubesc (şi mai ales pentru inspiraţia pe care mi-a oferit-o) - de data asta cu o calitate a sunetului mai bună

Şi pentru cei care vor să citească câteva rânduri despre culori... textul de mai jos să vă facă să căutaţi mai multe despre culori!

Probabil majoritatea oamenilor nu se întreabă nici măcar o dată în viaţă ce este culoarea. Probabil unii cred că aparţine naturii: a existat şi va exista întotdeauna.

În literatura ştiinţifică însă, culoarea este cu totul altceva: „totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra retinei o impresie specifică.” (Dicţionarul explicativ al limbii române - DEX, 1998)

Marele dicţionar de neologisme (MDN, 2000) defineşte culoarea ca fiind „senzaţia, impresia produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe”.

Dicţionarul de psihologie (Larousse, 2000) defineşte culoarea ca fiind „proprietate a energiei radiante rezultând din frecvenţa, amplitudinea şi formarea undelor. În anumite limite, recepţionată şi discriminată vizual.”

Culorile sunt obiectul studiilor de 2000 de ani. Cercetările asupra percepţiei şi influenţelor acestora în diferite domenii continuă.

În trecut, egiptenii atribuiau culorilor puterea de vindecare. Natura şi culorile ei erau importante pentru egipteni: multe dintre templele lor aveau pardoselile verzi precum iarba de pe marginea Nilului. O altă culoare importantă pentru acest popor era albastru – culoarea cerului. De asemenea venerau soarele, ştiind că fără lumină nu putea exista viaţa. Razele acestuia erau utilizate şi pentru a lumina cristale despre care se credea că sunt vindecătoare. Aveau camere diferite pentru fiecare culoare importantă.

Hippocrate a studiat latura metafizică a culorilor, însă doar din perspectivă ştiinţifică.

Aristotel a cercetat şi el culorile şi lumina. Cercetările lui au dezvoltat ideea conform căreia amestecând 2 culori rezultă o a 3 a: el a luat două bucăţi de sticlă – una galbenă şi una albastră – şi a constatat că împreunăformează verde. A descoperit de asemenea că lumina se mişcă în valuri.

Paracelsus (1493-1541) a fost huiduit şi ridicularizat de întreaga Europă pentru că a susţinut ideea conform căreia filosofia şi cunoştinţele despre culori, alături de muzică şi ierburi pot avea rol terapeutic.

Issac Newton (1642-1727) a investigat refracţia luminii (lumină – radiaţia care poate fi sesizată cu ajutorul ochiului) printr-o prismă de sticlă constatând că lumina ce iese din aceasta nu este albă ci este formată dintr-o serie de culori ce pot fi identificate şi definite în funcţie de unghiurile de intrare şi ieşire din mediul transparent. Aceste culori sunt: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet (acronim rogvaiv), culorile curcubeului. Newton a descoperit un tipar matematic în fenomenul culorilor.

Viaţa e roz! Am avut o noapte albă! Am avut o zi neagră! Roşu pasional, gri monoton...

Replicile de mai sus sunt cunoscute de mulţi oameni. Şi asta pentru că omul atribuie anumite caracteristici fiecărei culori şi pentru că face numeroase asocieri între o culoare şi o senzaţie, o stare, o emoţie, o atitudine.
Fiecare culoare ne influenţează într-un fel anume, uneori diferit în funcţie de vârstă, de cultură, de mediul în care locuim. Tim Triplett consideră că fiecare culoare emite o varietate de semnale.

Eva Heller, citată de Delia Balaban (2005) afirmă că sunt 6 tipuri de efecte ale culorilor: psihologic, simbolic, cultural, politic, tradiţional şi creativ.
Într-un articol al revistei electronice Ele (2004) se menţionează despre un cod al culorilor ce există din „cele mai vechi timpuri şi că fiecare civilizaţie a ales anumite culori drept simbol al statutului său social, religios, al stării civile, etc.” De aici şi diferenţele de semnificaţii atribuite culorilor în diferite zone ale Pământului.

Dacă albul este folosit în România de exemplu, în cadrul nunţilor, în China el este folosit în cazul înmormântărilor. Cu toate astea s-a constatat că majoritatea oamenilor reacţionează aproximativ la fel când interacţionează cu o culoare anume.

Literatura de specialitate vorbeşte de simbolistica fiecărei culori, de simbolurile cu care acestea pot fi asociate, de aspectele pozitive şi negative ale acestora şi de efectele pe care culorile le pot avea. Astfel:

Roşu sugerează: căldură, foc, entuziasm, agresivitate, dinamism. Roşu captează atenţia rapid. Cuvintele şi obiectele roşii sunt remarcate imediat. Îmbrăcămintea roşie poate da senzaţia de putere, vivacitate, dar şi de agresivitate, nervozitate. Roşu este perceput ca fiind tonic, energic, ce sugerează dorinţa de viaţă, erotism, pasiune.

Simboluri pozitive ale roşului: Foc, sânge, inimă, acţiune, forţă, putere, dinamism, dragoste, pasiune, dorinţă, erotism, bucurie, sărbătoare

Simboluri negative: Violenţă, război (foc şi sânge), semnal, alarmă, interdicţie, rimă, mânie, păcat, prostituţie, pericol, satanism

Aspecte pozitive: Curaj, aptitudini de lider, voinţă puternică, încredere, energie, determinare, spontaneitate

Aspecte negative: Frică, frica de progres, brutalitate, dominare, resemnare, mila de sine, temperament schimbător

Efecte: Dinamizează, atrage, agresează

Oranj/Portocaliu sugerează: extrovertire, activitate, energie. Este o culoare nostimă (D. Balaban, 2005). „Pare să se adreseze tuturor” (www.ele.ro)

Simboluri pozitive: Glorie, splendoare, progres, echilibru între spirit/libidou, între conştient/inconştient, fizic/mental

Simboluri negative: Vanitate, violenţă, desfrâu, înşelăciune

Aspecte pozitive: Veselie, încredere de sine, entuziasm, independenţă, sociabilitate, constructiv, creativitate

Aspecte negative: Dezamăgire, mândrie, exibiţionism, dependenţă, atitudini destructive, uneori dificultăţi de interacţiune

Efecte: Stimulează creativitatea, bucuria; creează căldură şi o stare de bine

Galben sugerează: libertatea, bucuria, optimismul, extrovertire, gelozie, egoism, invidie. Creează senzaţie de căldură şi strălucire. Sugerează o atitudine lejeră în ceea ce priveşte viaţa.

Simboluri pozitive: Soare, lumină, aur, divinitate, căldură, energie, bogăţie, fecunditate, prosperitate, lux, bucurie, vivacitate

Simboluri negative: Înşelăciune, minciună, trădare, nebunie, satanism, suferinţă

Aspecte pozitive: Umor, confident, încrezător, înţelepciune, logic, pozitivism, intelectualitate

Aspecte negative: Răzbunător, sentiment de inferioritate, pesimist, laş

Efecte: Stimulează ochiul şi intelectul; provoacă bună dispoziţie

Verde sugerează: viaţă, tinereţe, vitalitate, prospeţime, fertilitate (în evul Mediu, miresele purtau verde), tinereţe, renaştere, speranţă, vigoare. Revista electronică Ele menţionează faptul că „nuanţele de verde au semnificaţii diferite: verde închis – deosebit, masculin, conservativ, bogăţie; verde smarald – imortalitate; verde măslină – culoarea păcii”. Este culoarea acceptată cel mai uşor de către ochi.

Simboluri pozitive: Lumea vegetală, apă (înaintea albastrului până în sec al XVI-lea), origine a vieţii (clorofilă), burghezie, primăvară, tinereţe, expansiune, speranţă, regenerare spirituală, înviere, victorie, încredere, toleranţă, permisiune, libertate

Simboluri negative: Răceală (reptiliană), indiferenţă, piază rea, sinucidere, libertinaj, dragoste infidelă, nebunie, invidie, mânie, satanism.

Aspecte pozitive: Generozitate, înţelegere, armonie, adaptabilitate, simţ practic, dragoste de copii, animale şi natură.

Aspecte negative: Lipsit de scrupule (bani), indiferenţă, gelozie, posesivitate, lipsă de recunoştinţă.

Efecte: Odihneşte, calmează, acidulează, nelinişteşte uneori (verdele sumbru).

Albastru sugerează: calm, linişte, răceală. Albastrul relaxează sistemul nervos, este folosit în spitale precum verdele. Revista Ele indică faptul că „într-un mediu albastru creşte productivitatea. Studiile au arătat că studenţii obţin note mai bune şi halterofilii reuşesc să ridice mai mult în încăperi albastre. Atunci când citesc un text albastru oamenii reuşesc să reţină mai multe informaţii.”

Simboluri pozitive: Cer, aer, vânt, mare, aventură, libertate, noapte calmă, imaterialitate, puritate, ideal, pace, odihnă terestră, vis, înţelepciune divină infinită, habitat al zeilor, perfecţiune morală, loialitate, fidelitate, romantism, feminitate, dulceaţă.

Simboluri negative: Melancolie, blues, „inimă albastră”, somnolenţă, tristeţe.

Aspecte pozitive: Loialitate, tact, pace, de încredere.

Aspecte negative: Rigurozitate de sine, răceală, necredincios.

Efecte: Împrospătează, linişteşte, incită la meditaţie, creează magia.

Violetul/movul sugerează: lux, bogăţie, sofisticare. Este culoarea emoţiilor, rar găsită în natură. Dă o notă de eleganţă şi o notă artistică.

Simboluri pozitive: Demnitate, seriozitate, cunoaştere, erudiţie, religie, spirituaşitate, reîncarnare, magie, ceremonial.

Simboluri negative: Melancolie, teamă, semidoliu, trecere de la viaţă la moarte, supunere ocultă.

Aspecte pozitive: Umanitate, idealuri pure, sacrificiu de sine, dreptate, respect pentru viaţă, putere mentală, aptitudini puternice.

Aspecte negative: Sentiment de superioritate, interese morbide pentru magia neagră, fanatism, lipsă de interes pentru ceilalţi, lipsă de contact cu realitatea

Efecte: „Se impune”, creează o stare de jenă, dezagreabilă

Auriul sugerează: bogăţie (aur), putere, extravaganţă, lux, snobism.

Rozul este culoarea sexualităţii. Rozul te face să iubeşti lumea, dar este şi simbolul unei iubiri secrete. Semnifică prietenia şi solidaritatea. Este culoarea aleasă pentru campania de conştientizare a problemei cancerului la sân. „Rozul este cea mai romantică şi afectivă culoare. Această culoare te linişteşte. Studiile au arătat că rozul calmează şi îmbunează sentimentele. Atunci când celulele prizonierilor sunt vopsite în roz atitudinea agresivă se diminuează vizibil. Efectul nu este însă durabil. O expunere mai îndelungată la această culoare poate duce în final la o explozie de violenţă.” (revista electronică Ele, 2004).

Maroul sugerează: încredere, verticalitate, siguranţă (este culoarea pământului), sinceritate, maturitate, responsabilitate, putere. Creează o atmosferă primitoare (culoarea lemnului), de echilibru şi calm.

În ceea ce priveşte comunicarea publicitară se poate afirma că una dintre caracteristicile esenţiale este culoarea. În contexte create în mod intenţionat, logo-ul unei firme poate deveni însemnul brandului, poate ajuta la recunoaşterea brandului. Un mesaj publicitar poate fi reţinut mai bine sau mai uşor dacă sunt utilizate culorile potrivite. În combinaţii culoare – text (mesaj scris/vorbit) – muzică – scenariu, comunicarea publicitară îşi poate atinge obiective importante.
De aceea, în ultimii ani, studiile cu privire la importanţa culorilor în marketing şi publicitate au inceput să atragă atenţia.
În studiul „How consumers pick colors” (Tim Triplett, 1996) se precizează că există o strânsă corelaţie între culoarea roşie şi numărul de maşini furate având această culoare.
În articolul „Colors connect with consumers” (Mary Jo Feldstein, 2005) este intervievat directorul executiv al Pantone Color Institute, Leatrice Eisman. Eisman oferă câteva sfaturi importante pentru comunicarea publicitară:
Un ambalaj verde poate sugera că produsul este „earth friendly”;
Galbenul în vitrina unui magazin va atrage imediat atenţia;
Dacă vitrina unui magazin utilizează imagini video de foarte mult timp se pot utiliza undele – acestea atrag atenţia;
Culorile pastelate îi fac pe cumpărători să-şi dorească să atingă produsul;
Maroul creează sentimentul de bogăţie;
Utilizarea culorilor nou introduse în trendurile din modă îi fac pe consumatori să achiziţioneze anumite produse, chiar dacă nu sunt piese vestimentare;
În alegerea culorilor potrivite trebuie să se ţină cont de target (vârstă, sex, cultură, etc.), dar şi de reprezentativitatea brandului.

Michele Jouve identifică în lucrarea „Comunicarea – publicitate şi relaţii publice” (2005) albastrul ca fiind culoarea preferată de 50% dintre respondenţii unui sondaj din Europa Occidentală şi din SUA; verdele ca fiind a doua culoare preferată în Europa Occidentală şi SUA; roşul ca fiind prin excelenţă culoarea preferată a copiilor şi a 3 a opţiune pentru adulţi şi galbenul – a doua culoare preferată de copii, la egalitate cu portocaliul.

În stabilirea targetului este importantă şi includerea copiilor (acolo unde este cazul) deoarece, chiar dacă aceştia nu au puterea de cumpărare, pot avea puterea de decizie: mama cumpără păpuşa x pentru că aşa doreşte copilul. Deci, atunci când o reclamă are în targetul stabilit şi copii este important să se ţină cont de culorile pe care aceştia le îndrăgesc.

well...asta a fost tot!

ce caut eu in viata mea

2009-05-06T16:24:00.011+03:00

Există poate în vieţiele tuturor, un moment în care ne întrebăm, ca în versurile lui Chilian, ce căutăm noi în vieţiele noastre. Pentru mine au fost multe astfel de momente, dar cu o ipocrizie tipic umană, mă întrebam filosofic câteva zile la rând, care este rostul meu pe acest Pământ, care-mi este menirea, "ce caut eu în viaţa mea", iar la scurt timp reveneam la ceea ce ştiam să fac mai bine...să trăiesc din inerţie şi să adaug ani vieţii şi nu viaţă anilor (Neruda).

După ce Cristi a ales o altfel de viaţă am rămas cu întrebările şi cu concluziile. M-am întrebat ce am făcut eu cu viaţa mea, ce am făcut până acum şi care cu adevărat să conteze. Mi-am luat visele la analizat. Ce diferit le văd acum... Parcă am alţi ochi, alte valori. Şi totul foarte brusc. Şi totuşi, cât e de important să visezi. Te ajută să rămâi pe linia de plutire, chiar dacă asta înseamnă să te gândeşti critic şi să spui "ce prostie de vis"...măcar gândeşti! Cât despre opritul din visat...este foarte trist. Este şi mai trist când te opreşti din visat şi din făcut planuri şi nici nu-ţi dai seama de asta. Şi, la fel de trist este când ceva se întâmplă în viaţa ta şi îţi dai seama că ai irosit ani, energie, zâmbete, iluzii.

Despre vise am mai scris, am mai vorbit, dar oare am înţeles în întregime ce înseamnă şi ce presupune un vis?!

"Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă unde păsările ţipă a la începutul lumii şi oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie descoperă arta desenând cu degetul pe nisip conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede care nu se umple de sânge când ţipă o pasăre sau ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit, fără tristeţe şi fără ă fiu nevoit să surâd, uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine şi faţă de alţii." (Paler)

Undeva, trebuie să existe raiul pentru fiecare dintre noi. Sau poate trebuie să ajutăm la construirea lui, a raiului fiecăruia. Un rai făcut din vise la care am muncit să se împlinească, un rai unde alte vise noi îşi croiesc drum precum o auroră boreală la care asistăm uimiţi şi entuziaşti, un rai plin de zâmbetele celor dragi. Oricât ar fi de greu la un moment dat, oricât de greu ar fi de crezut că va mai fi bine, n-ai drept să renunţi, nu ai drept să te minţi, să te păcăleşti, nu ai dreptul să mori cât încă trăieşti! (Chilian) Oricât de greu pare, oricât de conturată e ideea că e prea târziu pentru a mai face ceva, că lucrurile s-au schimbat, că nimic nu mai e la fel, la fel de favorabil îndeplinirii unui vis...să nu renunţăm. Ce frumoşi sunt adolescenţii şi tinerii care cred că pot schimba lumea! Şi ce trişti şi "urâţi" sunt cei care doresc să-ţi spună clipă de clipă că nu ai să reuşeşti şi că "eşti doar un copil" sau că "nu te-ai maturizat nici acum".

Vreau să schimb lumea! Măcar lumea mea!

Mi-e dor de tine, dor de noi

2009-04-06T14:24:00.005+03:00

text dedicat fratelui meu, Cristi Bercuci

Clipă de clipă îmi vin în minte amintiri cu noi.

Îmi amintesc că ne plăceau: stelele, aurora boreală, excursiile, mini cd-urile (că erau mici şi drăguţe), Adelante, Dor de tine, dor de noi, 10, Visare, COMPACT (ce mai dădeam din cap stând cu picioarele pe canapea şi ţinând măturile pe post de chitări), Pasărea Colibri, Direcţia 5, Viţa de Vie, enciclopediile, ciocolata, super Mario, filmele de animaţie, Girl, Interrupted, Ţestoasele Ninja, Captain planet, verdele, cartofii prăjiţi, fructele crude, jocul cu tăbliţe, TaTu, rucsacii, corturile, pietrele, fotografiile, BD-urile, poeziile, Cow and chicken, Batman, Dexter's Laboratory, The Flintstones, Johnny Bravo, Conan Barbarul, Yogi Bear, plantele medicinale şi florile de câmp, bicicletele, eprubetele, discurile vinil din care făceam farfurii zburătoare, senzaţiile tari oferite de cele mai periculoase maşinării de prin parcurile de distracţii, peştii şi papagalii, dinozaurii şi toate enciclopediile despre ei, revistele de paranormal, Hackers (cu Angelina evident), laserele, încălţămintea sport, pescuitul (eu doar când eram copii, tu..mereu), leneveala de sâmbăta dimineaţa, bălăceala în orice rău, baltă sau lac, sărbătoarea paparudei cu pungi cu apă sau puşti cu rezervoare mari, paraşutiştii pe care-i vedeam de la geamul camerei din Buzău, covrigii de acasă, ochiurile (tu crude, eu arse), pixurile (pe care mereu le testai cu textul "ce mişto scrie pixul ăsta"), ziarele vechi şi revistele de ştiinţă, Thot, Arborele lumii, ceasurile, orientarea turistică (mereu ai fost mai bun ca mine în cantonamente), sporturile extreme, pantalonii scurţi (erai vedeta şcolii că în miez de iarnă alergai prin zăpadă în pantaloni scurţi), comorile, cărţile tăiate strategic în interior aşa încât să putem ascunde acolo secrete, HC-urile şi programele lor de făcut poezii, doamne câte sunt....

mi-e dor de tine Cristi... Mi-e tare dor de tine, de noi!

Nu pot să cred că nu mai vii
C-a fost o joacă de copii
O clipă şterge tot ce-ai scris o viaţă
Aş vrea din noapte să ieşim
Un astru să ne-nchipuim
Şi să-ţi ofer o altă dimineaţă
(Compact)

in amintirea unui frate

2009-04-02T17:34:00.004+03:00

Cuvinte pentru Cristi (Bercuci George Cristian, fratele meu şi al Alinei)

Nu am să uit niciodată telefonul mamei de joi dimineaţă..din acea zi de joi 19 martie 2009. Din acea clipă lumea mea s-a schimbat complet. O durere imensă, un refuz şi mai mare. Întrebările şi regretele mi-au năvălit în suflet, în minte, în corp. Nu îmi găsesc cuvintele. Nu ştiu ce simt sau ce ar trebui să simt. Încă mai sper să-i aud vocea, să-i mai văd o dată zâmbetul, să-i mai ascult poveştile şi planurile de viitor. Încă sper ca toate astea să fie un coşmar. Încă mai cred că nu îl văd pentru că eu sunt în Cluj şi el este în Bucureşti.

Cristi, sper să ajungă aceste gânduri la tine... şi să-ţi aminteşti alături de mine poveştile noastre de viaţă, poveştile noatre nostime, pline de energie şi de nebunii! Asta rămâne în urma unui om...un album cu poveşti şi amintiri, cu zâmbete ce vin din suflet şi nu dintr-o expresie a feţei.

...nici nu ştiu cu ce să încep. Poate ar trebui să-ţi amintesc de ziua aceea de la ţară când eram atât de mică încât abia învăţam să alerg fără să cad la fiecare metru. Ziua în care tu dormeai în casă iar eu descopeream uneltele lui tataie. Mi-aduc aminte că abia reuşeam să ţin în mână ciocanul ăla greu cu care mai apoi ţi-am spart capul... Sper că nu te-ai supărat pe mine atunci. Oricum, nu aveam ceva cu tine...şi Alinei îi făcusem acelaşi lucru. Noroc cu mamaia care şi-a dat seama că-s un pericol public şi de atunci a stat cu ochii pe mine. Promit să nu mai fac aşa ceva!

Din aceeaşi categorie mi-aduc aminte prima zi de gradiniţă. Ştiu că nu am o scuză pentru că te-am bătut. Dar tu m-ai iertat... (sper). Îmi mai aduc aminte cum după programul de la grădiniţă mergeam în spatele blocului şi furam corcoduşe sau ne ascundeam acasă în baie şi mă convingeai să stricăm câte o jucărie de-a mea să vedem ce are în ea şi cum funcţionează, că doar avem jucării la fel şi o să ne jucăm cu ale tale (să ştii că am fost supărată că niciodată nu s-a întâmplat aşa). Tot în baie ţin minte că spărgeam globuleţe ca să ne facem măşti sau felicitări cu cioburile lor.

Cele mai frumoase amintiri din casă sunt pentru mine cele din bucătărie. Zilele noastre de gătit bunătăţi: bezele arse (care totuşi aveau gust de bezele), budincă arsă sau budincă nefiartă, cocă ascunsă în borcan şi pitită în cel mai ferit dulap (că doar nu trebuia să o găsească mama, nici după 3 săptămâni), biscuiţi, torturi, mâncarea de cartofi cu tone de ulei, cartofii prăjiţi în flăcări (care s-au extins mult prea repede la perdele si geamuri). Ţin minte perfect şi experimentele tale de mai tarziu...cartofii prajiţi, amestecaţi cu branză rasă şi daţi prin maşina de tocat pentru ca mai apoi să fie îndesaţi în pâinea al cărui miez l-ai scos şi aşezat tacticos în pungă pentru a fi mâncat de altcineva. Mi-e dor de zilele noastre în bucătărie..

Aş vrea sa fim iar copii şi să ne jucăm pititea toţi trei. Să ne ascundem în cele mai nebănuite colţuri ale unei case sau să dăm telefoane noaptea de pe fix la radio şi să participăm la concursuri sau să facem dedicaţii. Doamne ce ne-au mai certat mama şi tata pentru facturile imense sau pentru când am dat telefon la pompieri să anunţăm că a luat foc casa alba şi am fugit pe balcon să vedem când apar maşinile mari şi roşii.

Dintre toate amintirile frumoase, cele mai colorate sunt evident cele din vacanţele lungi de vară când mergeam la bunici. Acele vacanţe când mergeam cu prietenii cu vacile. Cred că eram singurii copii care dimineaţa îşi faceau pacheţelul fericiţi ca să meargă la câmp cu vaca...deşi noi n-aveam vaci :) Zilele alea lungi de vară în care aşteptam ora 4 să vină bunicu de la serviciu şi să ne verifice dacă ne-am îndeplinit sarcinile zilnice şi apoi să ne lase să mergem la bălăcit în Putna în care tu săreai de pe stânci sau din copaci. Mie îmi era frică...preferam să sar de pe umerii tăi decât de la 10 m înălţime. Am visat într-una dintre ultimele nopţi cum încercai să-ţi faci submarin. Doamne, cât mai meştereai la el şi încercai să faci lemnul să nu mai plutească. Tot satul era cu ochii pe tine, toată lumea ştia la ce meştereşti şi aştepta să te vadă în acţiune. Cred că acolo, la bunici, ai fost mereu o vedetă... Şi acum cred că eşti. :)

Îţi aminteşti nopţile acelea de la bunici, când eram la vârsta "vrei să-mi dai prietenia ta?"? Doamne ce vremuri! =)) Veneai seara şi îmi ziceai vezi că x o să-ţi ceară prietenia mâine, sau vezi că i-am cerut prietenia lui y, să nu mai spui nimanui. Ce vremuri!

Prima palmă de la tine...şi acum mi-o amintesc perfect. Mă certai că voiam să fiu cu un prieten de-al tău pe care tu nu-l considerai bun pentru mine. Şi îmi aduc aminte că după palma aia m-ai luat la tine în cameră şi ai început să-mi explici cum ar trebui să fie şi cum mă alinai. Aşa frate ar trebui să aibă toate fetele!

:)) Îţi aduci aminte când eram în generală...tu erai a VIII a iar eu a VII a... mi-ai zis că dacă te văd cumva pe hol cu vreo fată să mă fac că nu te cunosc. Aşa am făcut...

Tot când erai ultimul an de generală mi-aduc aminte de ziua ta. La 14 ani când te mândreai cu buletinul şi când ai avut petrecerea la şcoală, cea în care Vali ţi-a spart ouă crude în cap. Ce de poze ai mai făcut atunci. Toată şcoala şi tot blocul ştiau că e ziua ta. Ştiu şi cu ce eram amândoi îmbrăcaţi....

Acum o săptămână, mama şi Alina şi-au adus aminte că tu strângeai toate ambalajele de la gem, bulion şi budincă. Şi spuneai amuzat că nu ştii la ce-ţi trebuie, dar ţie îţi trebuie 25...şi când ajungi la 25 te opreşti. :( (25 de ani - un sfert de veac, cum mi-ai zis la telefon). Toate ca toate, îmi plăcea cum aranjai ambalajele astea în camera ta. Le-ai făcut rafturi speciale. Camera aia... cred că era cea mai frumoasă cameră... un fel de laborator (îţi spuneai Dexter şi pe mine mă expediai spunându-mi Didi). Un laborator în care construiai tot felul de invenţii şi inovaţii. Camera aceea cu un perete plin de Angelina Jolie, cu acvariul imens la care tot timpul meştereai câte ceva, cu biroul tău de informatician, cu microscopul lăngă geam, cu balconul plin de motoraşe. Camera aceea pe care atâta am văruit-o totţi trei, o dată la câteva săptămâni, după cheful nostru...că aşa era...mama şi cu tata mergeau la ţară sau la serviciu pt câteva ore iar când se întorceau găseau camera altfel...cu pereţi văruiţi altfel, cu patul nostru cu etaj în altă parte, cu alte postere lipite peste tot...ce vremuri. Toţi copiii ar trebui să trăiască aşa ca noi, căci ne-am distrat copios!

Mă gândeam zilele astea la ultimele noastre întâlniri în Buzău în care povesteam de ale noastre sau stăteam în aceeaşi cameră, spate în spate dar vorbeam sau ne certam pe mess; zilele în care îmi vorbeai de calculatoare, maşini şi filme... Doamne cât vreau să mai facem astea şi multe altele. Vreau chiar să mă mai cert cu tine...până şi certurile noastre erau unice, amândoi ne căutam replici cât mai greu de procesat. :)

Mă gândesc că tu acum ştii tot ce aş vrea să-ţi spun, dar nimic nu se compară cu discuţiile noastre. Tu eşti altfel...Acum nimic nu mai e la fel...

Cristi, am învăţat atâtea de la tine...direct şi indirect. Mi-ai dat multe lecţii de viaţă deşi nu mereu aveam chef să ascult. Iar acum...printre ultimele lecţii se află una pe care o ştiam de mult timp dar pe care nu o simţeam ca acum: cât e de important este să spui clipă de clipă "te iubesc", cât e de important să îi vezi mereu pe cei dragi şi să nu te bazezi că "vor fi acolo mereu".

Ministrul Sârbu se afla în bolidul ucigaş

2009-03-31T19:23:00.003+03:00

Fratele meu, Bercuci George Cristian, a fost implicat într-un accident rutier ce i-a fost fatal. Deocamdată, pentru mine cuvintele sunt insuficiente şi inutile. În rândurile de mai jos e scrisă pe scurt povestea unui final...cel al lui Cristi.

"Ministrul Sârbu se afla în bolidul ucigaş"
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 01 Apr 2009 Mircea Toma, Silviu Apostol

"UPDATE: Ministrul Ilie Sârbu nu neagă că se afla în maşina ucigaşă

Aşa cum puteţi citi mai jos, maşina de serviciu ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, a fost implicată într-un accident grav, care a avut loc în timp ce ministrul se deplasa la o şedinţă de Guvern la Palatul Victoria. În urma accidentului, maşina ministrului, condusă de un sepepist, a avariat în proporţie de 50% o altă maşină şi a ucis un om. Aflat în maşina condusă de sepepist, Ilie Sârbu a negat în primă fază, prin purtătoarea de cuvînt, că s-ar fi aflat în autoturism. Astăzi, prin intermediul unei scrisori care ne-a fost adresată, Sârbu nu mai neagă că ar fi fost în maşină.

Iată răspunsul ministrului (de altfel, scrisoarea ministrului poate fi vizualizată mai jos): "Referitor la solicitarea dumnavoastră de a vi se furniza anumite aspecte referitoare la accidentul auto survenit în data de 17.03.2009, precizez că ele nu fac obiectul Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, pe care o invocaţi, ci se încadrează în sfera informaţiilor cu caracter privat. Consider că atribuţiile şi obligativitatea, în ceea ce priveşte anchetarea acestui caz, dar şi stadiul în care se află, revin autorităţilor de drept, acestea fiind cele mai în măsură să vă furnizeze toate informaţiile necesare dumneavoastră."Limuzina de serviciu a ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, a omorît un om în apropiere de Guvern. Autorul omorului din culpă: şoferul limuzinei, un sepepist care gonea cu aproape 100 km/h în oraş. Autorul moral şi martorul omorului: ministrul Sârbu, care se grăbea să ajungă la o întîlnire la Guvern.

Deşi martori oculari ai accidentului au identificat un pasager în maşina ministrului, Sârbu nu apare în ancheta Poliţiei. Deşi avea actele de identitate în propria maşină, victima a fost trimisă la morgă ca neidentificată. Totul indică o muşamalizare ca la carte a unui caz de omor. În care, din martor, ministrul Sârbu poate ajunge complice.

Accidentul
Marţi, 17 martie, seara, la ora 19,45. Condiţiile meteorologice sînt nefavorabile pentru şoferi. Bulevardul Iancu de Hunedoara – cel care începe din Piaţa Victoriei şi continuă cu bulevardul Ştefan cel Mare – este foarte aglomerat; pe ambele sensuri se circulă încet, în coloană. În apropierea intersecţiei bulevardului cu strada Căderea Bastiliei, un automobil BMW care se îndrepta spre Calea Dorobanţi a ieşit din coloană pe linia de tramvai şi, fie pentru că a derapat, fie pentru că a încercat să vireze pentru a intra pe sensul opus, a fost surprins de un Audi A8 care venea lansat din direcţia opusă (deci gonea spre Guvern); BMW-ul a fost lovit din lateral dreapta, stîlpul dintre portiere fiind înfundat pînă la scaunul şoferului. Şoferul BMW-ului a decedat în urma loviturii. Cealaltă maşină, condusă de un subofiţer SPP, nu are decît aripa din faţă dreapta lovită, şoferul şi eventualul pasager nefiind răniţi. În apropierea accidentului opreşte o maşină SMURD care cheamă în ajutor o maşină de descarcerare; victima este transportată la Spitalul de Urgenţă Floreasca, unde, după tentative de resuscitare fără succes, i se consemnează decesul prin stop cardiorespirator la ora 21. După SMURD, la locul accidentului au mai sosit, în ordine, Poliţia Comunitară, Pompierii şi Poliţia Rutieră.

Dispariţia 1

Logodnica tînărului care conducea BMW-ul a fost de serviciu peste noapte; s-a panicat căutîndu-l la telefon – tînărul avea două telefoane, nici unul deschis în acea noapte; dimineaţă, după ce a ajuns acasă, a început să-l caute. La garajul la care îşi ţinea şi meşterea maşina, un amic al logodnicului i-a povestit despre accident. S-a dus direct la Urgenţă – spitalul cel mai apropiat de bdul Iancu de Hunedoara. A întrebat la recepţie despre o victimă a unui accident din seara precedentă; i s-a spus – atenţie! – că a fost adus un tînăr neidentificat care a fost, între timp, transportat la Institutul Medico-Legal (IML). La IML, cînd s-a interesat, persoana cu care a discutat a părut să ştie cîte ceva – „A, băiatul de la Buzău!“ (victima era, într-adevăr, din Buzău); dar ulterior i s-a spus că este vorba despre o victimă neidentificată. Mai mult, nu numai că nu i s-a permis să încerce să o identifice, dar i s-a cerut ei să prezinte date de identificare ale mortului. Abia joi, la 48 de ore de la accident, a avut posibilitatea să vadă cadavrul. Scurt, cîteva secunde. La încheietura mîinii era legat un bileţel: „neidentificat“. Timp de două zile, un tînăr decedat a rămas fără identitate, identitate recuperată numai în urma insistenţei celor care i-au fost apropiaţi. Precizăm că în maşina distrusă existau în momentul accidentului actele de identitate ale decedatului. Mai mult chiar, miliţienii de la Rutieră au aflat din noaptea accidentului cine e victima, de la fostul proprietar al autovehiculului.

Dispariţia 2

Identitatea şoferului decedat nu a fost singura care a dispărut în acest accident. Mai există o fantomă care bîntuie evenimentul de marţi de la ora 19,45. Înainte de a deveni fantomă, personajul a fost cunoscut sub identitatea lui Ilie Sârbu. Pe 25 martie, la mai mult de o săptămînă de la accident, un tabloid (Click) a publicat ştirea despre prezenţa ministrului Agriculturii în maşina Audi, proprietate a ministerului. Prezenţa unui pasager – „un domn în costum, grizonant“ – în maşină este menţionată şi de un martor al evenimentului. Martorul povesteşte că, imediat după accident, şoferul Audi-ului a ieşit din maşină şi a dat un telefon; după cîteva minute, un alt Audi a apărut la locul accidentului; în maşina nou-venită a urcat pasagerul grizonant, care a fost identificat de ziarişti ca fiind Ilie Sârbu. Şi dus a fost, de parcă nici n-ar fi trecut vreodată pe-acolo. Jurnaliştii tabloidului amintit scriu că ministrul a fost dus la acelaşi Spital de Urgenţă, pentru a se asigura că accidentul nu a avut vreun efect asupra operaţiei (de colecist) la care fusese supus cu o săptămînă mai devreme.

Operaţiunea "Ştergeţi urmele"

În opinia noastră, ascunderea identităţii victimei accidentului are legătură cu ascunderea identităţii martorului. Victima înseamnă rude, aparţinători care încearcă să afle adevărul despre accident. Or, să ţii la distanţă (fie şi cîteva zile) aparţinătorii poate să permită „fantomei“ să-şi şteargă urmele sau, cel puţin, să atenueze rolul pe care l-ar fi putut avea în accident. Pentru noi, semnalul cel mai grav a fost prelungirea statutului de „neidentificat“ al victimei. Caracterul intenţionat al ascunderii identităţii acesteia este, pentru noi, limpede: aparţinătorii au ridicat epava maşinii din custodia Poliţiei. În maşină, ei au găsit borseta cu toate actele de identitate ale decedatului şi, mai mult, tot în borsetă au găsit cheia de contact a BMW-ului! Or, cînd eşti lovit mortal de o maşină, nu credem că mai ai timp să scoţi cheia din contact şi să ţi-o pui, grijuliu, în borsetă. Operaţiunea asta s-a petrecut la Poliţie, Poliţia care nu a comunicat nimănui – nici aparţinătorilor, nici spitalului, nici IML-ului – identitatea decedatului. Asta deşi identificarea celor implicaţi în accidente este, conform purtătorului de cuvînt al Poliţiei, un punct obligatoriu în procedurile pe care agenţii de circulaţie trebuie să le îndeplinească.

De dispariţia ministrului din istoria accidentului s-au ocupat alţii

Purtătorul de cuvînt al Ministerului Agriculturii i-a transmis lui Ilie Sârbu întrebarea noastră cu privire la prezenţa domniei sale la locul accidentului. Răspunsul – refuzat a fi comunicat direct de către înaltul demnitar – a fost: "Nu mă interesează subiectul, n-am fost acolo, n-am ce să comentez". Purtătorul de cuvînt a adăugat că ministrul a participat, în seara accidentului, la o întîlnire a miniştrilor PSD şi PD-L la Guvern. Asta nu-i decît o minciună prin omisiune: este foarte probabil că ministrul se îndrepta spre Guvern – acesta era sensul deplasării maşinii –, unde, la 15 minute de la ora accidentului, urma să înceapă respectiva întîlnire. Un răspuns care intră în galeria răspunsurilor pe care le-a oferit ministrul Ludovic Orban cînd a încercat să şteargă urmele accidentului al cărui autor a fost sau, dacă vă mai amintiţi, pe care însuşi Ilie Sârbu le-a furnizat în urma accidentului de vînătoare din care numai efectele accidentului n-au să mai poată fi vreodată şterse.

SPP nu neagă că Sârbu era în maşină

Bogdan Onea, purtătorul de cuvînt al SPP, ne-a dat o declaraţie halucinantă. Şi anume: că accidentul nu este problema instituţiei pe care o reprezintă, pentru că şoferul ministrului Agriculturii nu se afla în timpul serviciului. Adică, din punctul de vedere al SPP, şoferul sepepist îşi terminase orele de muncă şi nu mai era problema şefilor lui unde se află şi ce face. Atenţie, însă! Purtătorul de cuvînt nu a negat faptul că ministrul Ilie Sârbu ar fi fost pasagerul Audi-ului, ci doar a aruncat vina pe sepepist, care o ardea, chipurile, de capul lui prin Bucureşti, în timpul liber. Ulterior acestei discuţii, reprezentantul Poliţiei, Christian Ciocan, ne-a declarat că şoferul sepepist, Stelian Armaşu, a declarat pentru Poliţie că era singur în maşină în momentul accidentului. Păi, asta înseamnă că un subofiţer al SPP a luat limuzina ministerului, în valoare de 70.000 de euro, şi, cu un sfert de oră înainte de producerea accidentului, a plecat să se plimbe cu ea pe drumul spre Guvern, acolo unde Ilie Sârbu trebuia să ajungă la şedinţa de Guvern de la ora 20. Bogdan Onea a refuzat, ulterior primei declaraţii, să mai dea şi altele, deşi Academia Caţavencu i le-a solicitat repetat.

O reacţie asemănătoare a avut şi purtătorul de cuvînt al Spitalului de Urgenţă Floreasca, Bogdan Opriţa. Iniţial, acesta ne-a declarat că va verifica dacă ministrul Agriculturii şi şoferul său au primit îngrijiri medicale de la medicii spitalului în seara producerii accidentului. Ulterior, Opriţa nu a mai răspuns la apelurile noastre.

Declaraţia unui martor ocular "A mai venit un Audi şi l-a luat pe pasagerul (Ilie Sârbu – n.r.) din Audi"La o zi după accident, pe site-ul de Internet forum.4tuning.ro, un user (care, contactat telefonic de Academia Caţavencu, a cerut să rămînă anonim) a postat următorul comentariu:"Eu am fost unul dintre martorii accidentului. (…) La un moment dat, am văzut cum un BMW, care era şi el pe linia de tramvai, a virat foarte brusc la stînga, intrînd pe sensul celălalt de mers, ciocnindu-se cu Audi-ul. Cel din Audi nu a avut timp să îl evite sau să frîneze. Avea ceva viteză, aprox. 90-120 km/h. Spun asta pentru că eu aveam aprox. 70-80 km/h. (…) Imediat după momentul impactului, şoferul din Audi a coborît, s-a uitat un pic spre BMW, apoi a pus mîna pe telefon (…). Din cîte am auzit, şoferul din Audi era de la SPP, în maşină fiind încă o persoană. La nici 2-3 minute de la accident, a mai venit un Audi (parcă) şi l-a luat pe pasagerul (a doua persoană) din Audi. Maşina era de la Guvern sau ceva de genu’.“"

Academia Caţavencu

Mi-am indus Primavara

2009-03-15T11:10:00.009+02:00

Efectul psihologic pe care natura şi anotimpurile îl au în vieţile noatre este incredibil. Este la simţul comun că atunci când este cald afară şi soarele ne atinge atât de plăcut încât atunci când închidem ochii zărim culori roşiatice fără a şti să le definim foarte bine însă care ne dau o stare profundă de bine. Atunci când zăpada este aşa cum iţi imaginai tu că ar fi în poveşti o stare de bine şi de voioşie te învăluie imediat. Când vremea este însă pentru prea mult timp prea rece sau prea caldă, noi cei care am crescut cu 4 anotimpuri, simţim că ceva nu este în regulă. Simţim nevoia de schimbare, de alternanţă.

Până una alta, aşa e viaţa, plină de alternanţă: cu perioade bune, cu perioade mai putin bune, cu perioade excelente sau cu momente când îţi imaginezi că mai rău nu se poate. Dar cred sincer că în mare măsură depinde de fiecare dintre noi cum alege să fie, să trăiască fiecare moment. Poţi să arzi mâncarea şi în loc să te plângi (sau să plângi) ai putea să te amuzi copios pe tema asta şi să încerci să mănânci altceva. Te vei simţi mult mai bine. Trebuie să ai puterea să vezi binele acolo unde el poate exista. Oarecum ideea asta se leagă de articolul trecut în care vorbeam despre "The secret" (asta arată că eu cred în acel secret!? :D ). Însă de data asta vorbesc despre primăvară. Vreau să fiu salvată de primăvară! Nici nu vreau să măgândesc cum trăiesc oamenii care au 1 sau 2 anotimpuri. De fapt, cred că mai dificil este pentru cei care au trait o perioadă de timp undeva şi apoi au schimbat zona şi clima. Oarecum, dar la o scară mult mai mică, sunt şi eu. Am senzaţia că la Cluj nu mai vine primăvara. Poate însă doar dau vina pe Cluj pentru starea mea de amorţeală fizică, psihică, motivaţională. Însă eu chiar vreau să vină primăvara. :) Vreau să fie cald, să mă gâdile soarele.

De foarte multe ori, pe parcursul întregii vieţi, m-am întrebat sau am fost întrebată care e anotimpul meu preferat. Când eram mică răspundeam categoric VARA. O asociam clar cu ideea de căldură, de vacanţă, de bălăceală în râu, de excursii, vacanţe pe la bunici şi mulţi copii în faţa blocului.
Când am mai crescut răspundeam Iarna pentru că mi se părea mai protectoare cumva...stai în casă, lângă sobă, cu pisica torcând în braţe, cu o carte şi o cană mare de ceai (sau cacao cu lăptic). Şi ca să nu mai vorbim de ieşirile în zăpadă (doar când ai tu chef) cu sania la derdeluş, sau la un razboi cu bulgări, sau la făcut oameni de zăpadă. Nici nu se mai pune problema cadourilor. Crăciunul (sărbătoarea pe care eu o iubesc cel mai mult) aduce toată lumina şi căldura şi culorile de care ai nevoie pentru un an întreg. Iar revelionul...un pretex de a mânca chestii faine alături de cei mai dragi prieteni.
A existat o perioadă destul de mare de timp în care credeam că TOAMNA este anotimpul ce mă reprezintă: sunt născută toamna şi iubesc culorile. iar toamna aduce cele mai frumoase păduri.
Nu ştiu exact însă care a fost perioada cea mai proeminentă din viaţa mea când PRIMĂVARA era în topul preferinţelor mele. Însă ştiu că iubesc florile, narcisele, freziile, zambilele, lalelele, ghioceii şi toate florile de prin păduri. Iubesc copacii înfloriţi, mai ales cei din faţa blocului în care am locuit 18 ani, corcoduşii cu florile lor roz. Iubesc mirosul primăverii.
Cred că de fapt iubesc viaţa în NATURĂ şi ANOTIMPURILE aşa cum le vedeam în copilărie...prin prisma naturii, nu a costurilor şi beneficiilor. Probabil asta mă face atât de vehementă în privinţa ecologiei, a protecţiei mediului şi a dezvoltării durabile. Pentru ca iubesc natura, pentru că iubesc ideea de 4 anotimpuri într-o zonă în care trebuie să fie 4 şi nu 2.

Vreau să fiu salvată de primăvară ziceam mai devreme. Şi pentru că la Cluj cucoana Iarnă nu vrea să plece şi are chef de joacă cu zăpadă, am să îmi induc starea de primăvară...fac asta de 2 zile deja :) Am "răsfoit" Internet-ul în căutare de poze cu primăvara, mi-am înverzit messenger-ul, desktop-ul şi skin-ul de la windows. Am dat play pieselor pe care le ascultam primăvara trecută când îmi era cald şi plantam flori pe holul căminului cu Vera şi Crengu.

Mi-am amintit de zilele în care stăteam cu Ralu la poveşti afară în faţa facultăţii sau a căminului, de zilele în care făceam proiecte (că de...sesiunea a 2 a începe mereu primăvara) sau învăţam pentru examene. Mi-aduc aminte cu plăcere de chiulul din anul I de la Franceză când am mers cu câteva colege în Cişmigiu căci înfloriseră ghioceii (şi erau mulţi). Mi-aduc aminte cu plăcere de multe primăveri dar morala e că trebuie să mai fac încă o primăvară memorabilă şi amintirile să-mi servească drept pretext pentru noi experienţe faine!

Există momente în vieţile noastre când simţim nevoia de ceva care să ne trezească, să ne scoată dintr-o stare anume, să ne revitalizeze...să ne salveze! Uneori te ajută părinţii, uneori prietenii, alteori o simplă schimbare de context, de mediu schimbă situaţia. Însă de cele mai multe ori ai nevoie să te ajuţi singur: să te trezeşti singur, să te revitalizezi, să te încrezi iarăşi în tine, să acţionezi! Să chemi primăvara la tine şi să renaşti! :)

Tu ce melodii ascultai primăvara trecută? Ce gânduri îţi treceau prin cap? Lasă un comentariu :)

Cand visezi prea mult te ustura ochii

2009-03-03T22:08:00.005+02:00

Relaxeaza-te...e o discuţie despre vise!
Înainte de a continua, apasă play şi deconecteaza-te de griji...nu de alta, dar ca să poţi visa :)

Un studiu realizat de cercetătorii britanici a scos la iveală că privitul în gol îi ajută pe elevi să asimileze mai bine informaţiile primite.
Studiul mai arată că elevii visători au rezultate mai bune decât cei care, în timpul orelor, se uită tot timpul la profesor. În ciuda aparenţelor, copii visători, de fapt, se concentrează asupra muncii lor sau încearcă să înveţe ceva nou.
Explicaţia - atenţia elevilor este distrasă în momentul în care creierul este ocupat cu interpretarea indiciilor vizuale oferite de profesor.

Sunt convinsă că fiecare dintre noi visează la ceva anume: să iubească, să fie iubit, să aibă un serviciu anume, o casă anume, o carte, să poată cânta, să poată scrie. Fiecare doreşte ceva aşa mult încât gândurile să-i fie îndreptate în acea direcţie.

Ei bine, "The Secret" este unul din filmele-documentar care nu-mi putea scăpa. Cred că multe persoane au văzut acest film şi cred de asemenea că multe persoane gândesc ca în filmul ăsta, fie că au văzut filmul sau nu, fie că ştiu explicaţia ştiinţifică sau nu.
În "The Secret" este vorba evident de un secret...unul bine comercializat şi promovat. Secretul este legea atracţiei. Gândeşti un lucru sau o situaţie îl/o atragi către tine, bun sau rău, pozitiv sau negativ. Ideea de bază e: lucrurile pozitive trag la oamenii cu gândire pozitivă, iar cele negativă la oamenii cu gândire negativă. Operaţionalizat asta sună cam aşa: ban la ban trage, la omu' sărac nici boii nu trag, te plângi mereu de sărăcie ai să rămâi sărac, te plângi de boală, universul îţi transmite boală...căci Universul nu distinge între bine şi rău (deşi are mai mult de 18 ani). În film se prezintă la prima vedere situaţii puţin mai greu de acceptat (pentru mine). Oameni care par bolnavi de optimism ar spune unii. Dar explicaţiile sună destul de logic. Şi se precizează destul de clar că lucrurile nu apar peste noapte. Nu îţi poţi dori o maşină şi ea să-ţi pice din cer imediat. Este foarte posibil să îţi pice din cerul senin o idee prin care poţi avea maşina dorită. Sau o poţi câştiga la Loto, deşi e mai puţin probabil (după calcule matematice amănunţite).

De ce vorbesc despre "The Secret"?!? Nu cred să mă fi îmbolnăvit dintr-o dată de optimism...
Ca orice om am avut perioade în care nu credeam să mi se mai întâmple un anumit lucru, indiferent de cât de mult mi-aş fi dorit.

Pentru că după ce am văzut pentru a 3 a oară filmul ăsta, în căutare disperată de speranţă, am aplicat unul din sfaturile lor. Mi-am făcut o listă cu dorinţe...de fapt, 2..recunosc.
Prima lista era mai succintă, totul scurt şi la obiect, ca a unui copil pt Moş Craciun: vreau x, vreau z, vreau Z. După ce am revăzut filmul mi-am zis: Nu aşa! Am luat o coală mai mare, am scris şi gândit lucrurile pentru care sunt recunoscătoare în viaţă şi apoi mi-am lipit poze cu dorinţele mele. Am lipit afişul pe uşa de la şifonier. Îl văd din orice colţ al camerei. Mă gândesc mereu la câte un vis de acolo. Mă imaginez fiind într-o situaţie anume. E un foarte bun exerciţiu de imaginaţie şi care te bine dispune. Până la urmă, toate momentele astea de bine produse prin exerciţiul meu imaginativ sunt la fel de importante dacă mi s-ar îndeplini dorinţele.

Astăzi a fost o zi care nu a început aşa cum mi-ar fi placut. M-am trezit destul de devreme, fără să sune ceasul. Primul lucru pe care-l fac dimineaţa este să mă uit pe geam (lucru pe care-l repet de multe ori în timpul zilei). Afară întuneric beznă. Ploua încet, enervant şi cu mult noroi. Vreme depresivă! Nici astazi nu am găsit de lucru. Mariana mă anunţă că nu mai vine la Cluj - iar nu ies în oraş. De asemenea, azi încep iar cursurile la Master...care iar nu au respectat orarul stabilit. Ziua mea arăta din ce în ce mai urât. M-am hotărât să merg la sigur. Merg la opţionalul pe care l-am ales. îmi place subiectul şi mi-am propus să nu ratez niciun curs. În timp ce mă pregăteam sună telefonul...Domnişoara Sonia Bercuci? wow...ăsta trebuie să fie interviu am zis. Da, mi-am programat un interviu! Plec la şcoală. În autobuzul observ că mă ustură ochii. Clipesc mai des oate trece. După 5 minute iar. Visam. Stăteam şi priveam în gol visând. M-am bine dispus. Ziua mea are să fie altfel de aici înainte, chiar dacă e 6 seara. Ajung în faţa sălii. De data asta am găsit-o. Am cunoscut o colegă nouă. O cheamă Mariana (conicidenţă?). Mi-a prezentat puţin cursul şi am vorbit de diferenţele dintre Bucureşti şi Cluj. A început cursul. Ce mult îmi plac temele. Câtă energie pozitivă o să am mereu după cursul ăsta!! Ajung acasă...caut pe net firma ce m-a sunat pentru interviu. WOW! Firma lucrează în Educaţie. Exact ceea ce vreau eu! (să nu crezi că sunt inconştientă şi nu ştiu la ce aplic, dar sunt aşa multe....). Vorbesc cu Simina pe mess. Ce frumos...împărţim un vis! Cred că e cazul să mai visez puţin...are efect :)

Şi cum spuneam, sunt recunoscătoare că văd, că aud, că iubesc, că ştiu să citesc, că ştiu să scriu, că pot învăţa, că sunt la Master, că pot vrea mai mult, că îl am pe Damian în viaţa mea, că le am pe Sonia, Dănuţa, Sorina, Simina, Raluca, Raluca, Teo, Ver, Mariana şi mai ales pe Sysu şi pe mama. Sunt recunoscătoare că pot visa.

Că pot visa să mi se publice cartea pe care tocmai am terminat-o, că pot visa să termin actele pentru înfiinţarea asociaţiei mele, că pot visa la un anume laptop şi la maşina mea de făcut pâine!

Tu ce aştepţi? La ce visezi?

Oameni incredibili, poveştile şi operele lor

2009-02-19T17:28:00.008+02:00

Când vine vorba de filme nu sunt specialist. De fapt, azi, cred că sunt omul care vede cele mai puţine filme, însă le văd cu siguranţă pe cele mai bune :) şi asta pentru că primesc cele mai bune recomandări.

Şi din acest punct de vedere, 2009 a început cum nu se putea mai bine - cu un film pe care-l voi avea în minte mereu. Ce e spectaculos la acest film e că reuşeşte să schimbe ceva în unii oameni, că îţi dă senzaţii şi stări foarte puternice când te gândeşti la viaţă, la putere, curaj şi bucurie. Ce e şi mai spectaculos e că filmul e bazat pe un caz real.

Le scaphandre et le papillon este un film franţuzesc din 2007. Un film ce vorbeşte despre viaţa unui om paralizat complet, care comunică printr-un singur ochi, utilizând un alfabet care pentru mine necesită aşa mult curaj şi încredere şi mai ales răbdare. Filmul are un povestitor, nimeni altul decât omul paralizat, Jean-Dominique Bauby. Cel ce vizionează filmul ascultă prin vocea "povestitorului" gândurile unui om vesel, ale unui om plin de optimism, ale unui om mai normal decât noi toţi. Deşi toţi îl văd compătimitor pe Jean-Dominique, el este omul liber. Jean-Dominique trăieşte fiecare clipă, indiferent de context. Zilele nu trec pur şi simplu. Acest incredibil om alege să scrie o carte. Şi reuşeşte! Cu un singur ochi! Eu...şi mulţi alţii ca mine alegem să renunţăm uneori prea uşor...pentru că e prea greu. Ce ironie! Şi ce lecţie de viaţă a dat omul ăsta!

Tot printr-o recomandare, acum ceva vreme l-am cunoscut pe Jason Becker. Ne-a făcut cunoştinţă acelaşi om cu care am văzut filmul Scafandrul şi fluturele (Mulţumesc! :*).

Jason Becker este muzician, unul dintre cei mai buni! Jason este cunoscut ca unul dintre cei mai buni chitarişti, membru al trupei Cacophony din care făcea parte şi Marty Friedmann (Megadeth). Jason este unul din chitariştii care au şocat publicul încă de la vârste fragede. Astăzi Jason compune muzică. O muzică pentru spirit, minte şi trup. O altfel de muzică.

Vorbesc despre Jason după ce am vorbit de Jean-Dominique Bauby pentru că situaţia e similară. În 1990 o lume întreagă începea să-l aprecieze din ce în ce mai mult pe artistul Jason Becker care avea pe atunci 20 de ani. Însă acela a fost şi anul când a fost diagnosticat cu AML (Amyotrophic Lateral Sclerosis - Lou Gehrig`s Disease), o boală care l-a făcut prizonierul propriului corp. Şi care încet încet i-a luat puterea de a merge, de a vorbi, de a cânta... Şi totuşi, nu i-a luat niciodată pasiunea de a face muzică. Medicii i-au dat 3 ani de viaţă însă Jason trăieşte şi acum! Şi face muzică! Jason comunică tot printr-un limbaj ce utilizează ochii.

Nu de foarte multă vreme am citit cel mai frumos interviu scris vreodată. Nu aş vrea decât să dau copy paste pentru că nu am cuvinte suficiente să descriu ceea ce simt când citesc acest interviu, şi orice interviu dat de Jason. Însă am să selectez câteva pasaje şi am să vă las pe voi să citiţi restul.

Lee: Are you familiar with the movie The Diving Bell and the Butterfly? Not only does its lead character suffer from a debilitating condition whose effects are similar to ALS (in this case, "locked-in syndrome"), but he communicates only by blinking his left eye. I ask because I wonder how accurate you thought the movie was, not only in depicting someone living with such a condition, but with the eyelid communication that seems vital to your own artistic productivity.

Jason: That movie was brilliantly done. It was very accurate in how it can feel. My thought through much of the movie was I wish he could have had my communication system. My system is so much faster than his was. He could have written 50 books with my system instead of just one. Stephen Hawking has a great system for giving prepared lectures, but when I met him it was so slow for conversation compared to mine. I can converse with anyone at any time, relatively quickly. I hope more people in our situation can benefit from it.

[...]

Lee: Let's get to a more difficult issue. How did you learn you had ALS? There must have been symptoms for quite a while.

Jason: Yes. On Mother’s Day in 1989, I woke up with a painful cramp in my left calf muscle. It remained as a lazy feeling in my leg. I spent months trying to exercise it away. I toured with Cacophony and went to Japan like this. Finally my toe started dragging a little. When I was living in LA because of Roth, my dad told me I better go get it checked out. My sweet friend, Miko, went to the hospital with me. After some tests, they told us it might be ALS. I knew nothing about ALS. I called my parents and told them it might be some weird nerve thing. I wasn’t worried, but they were.

Lee: Did you experience the usual series of reactions (i.e.: shock, anger, denial, etc.?) Or were you as upbeat and optimistic as you've always been?

Jason: I never experienced shock. Anger came way later, but it was never at my fate. I got impatient with people who had to do more and more things for me. I definitely experienced denial, but it felt more like positive energy. I was too busy and happy to even think about it. I was always positive and upbeat about it. I wanted to keep my family and friends happy and free from worry. I also felt no sadness for quite some time. I purposefully did not research ALS at all. I didn’t care about stats. I am a different kind of person. I am strong.

Jason şi Jean-Dominique sunt artişti. În ei este o putere divină utilizată la maxim pentru a îndeplini rolul de creatori. Aceşti doi oameni au schimbat viţile multor oameni, pe a mea sigur au schimbat-o! Un simplu click pe pagina de MySpace a lui Jason arată câţi oameni îi mulţumesc şi câţi îi sunt recunoscători. Cum ne lăsăm influenţaţi de asftel de oameni şi de operele lor, de cartea scrisă de Jean-Dominique Bauby, de muzica realizată de Jason Becker, de energiile pozitive transmise de ei şi de creaţiile lor cred că arată pe undeva ce fel de oameni suntem.
Nu ştiu exact ce este libertatea. Credeam că ştiu atunci când eram adolescentă, credeam că ştiu când studiam despre filosofie, psihologie şi educaţie în facultate, credeam că ştiu când am ales să mă mut. Nu ştiu ce înseamnă libertatea însă cu certitudine ştiu că Jean-Dominique Bauby şi Jason Becker sunt oameni cu adevărat liberi.

Recomand cu cele mai mari doze de sinceritate, pozitivism şi dorinţă de viaţă:

1. pagina de MySpace a lui Jason:

http://profile.myspace.com/index.cfm?fuseaction=user.viewProfile&friendID=72303306

2. cel mai frumos interviu cu Jason:

http://www.classicrockrevisited.com/interviewJasonBecker.htm

3. cartea Scafandrul şi Fluturele:

http://www.owline.ro/scafandrul-si-fluturele.html

Căutaţi poveştile lor! Ascultaţi muzica lui Jason (pe myspace, youtube sau albumele originale - sună divin). Citiţi Scafandrul şi fluturele! Merită!! :)

Sharing Experience

Prietenii fac lucruri drăguţe unul pentru celălalt

O intamplare cel putin ciudata

Dor de casa, dor de Craciun

Despre mine prin presa

Aventura mea la Gala Premiilor in Educatie

Just another rainy day in Cluj

EcoEducatia

you matter in this world!

Obiective pentru 2011

Happy Christmas to all, and to all a good-night

Christmas pics

Eco Atelierul lui Mos Craciun nr. 2

5*5*5 = 25 decembrie

amr 5

mai putin copil cu un an

Sugata Mitra: The child-driven education | Video on TED.com

Precious Illusions

8

7

home

5 Octombrie - Ziua Educatiei

o zi de luni

acasa

5 grade

dor de mine, dor de blog

mai

inca putin...

pentru prieteni...

ARTe numarul 4

speachless

da dom`le m-am tuns!!!

pur si simplu intercultural...

AIDA recruteaza la inceput de an!

ARTe a ajuns la nr. 3

A VENIT CRACIUNUL!!!

ON SUBJECT

FELICITARI HAND-MADE - AIDA

ECO ATELIERUL LUI MOS CRACIUN

I don`t like mondays

sondaje creative

Piaţa VoxPublica vă face ultima ofertă a zilei. Unii le spun simplu păpuşi, alţii jucării. Jucaţi-vă cu ele în orele următoarele, cât mai puteţi. De luni, altele vor fi mâinile care le vor manevra.

S-a băgat peşte proaspăt în piaţa VoxPublica! Iar preţurile sunt destul de normale! Staţi aşa, am uitat să spun că e peşte proaspăt de acvariu, nu pentru mâncat. Dar luaţi, totuşi, bucuraţi-vă copiii!

Mai este puţin până la Crăciun, aşa că ar trebui să vă gândiţi la cele trebuincioase. Piaţa VoxPublica vine astăzi cu oferte imbatabile. Iată câteva.

Prin viata, prin Timisoara

24

NOUL LOGO AIDA

AIDA te provoaca la CREATIVITATE

Come As You Are

octombrie grabit

sentimente de toamna

AIDA - Call for Volunteers

my everyday brands

What about us

pe locuri, fiti gata, start!

Auguries of Innocence

AIDA spune bun venit LUMII

Uneori uitam ca "EU" nu e totul!

Todas as Ruas do Amor

culoarea este viaţă

ce caut eu in viata mea

Mi-e dor de tine, dor de noi

in amintirea unui frate

Ministrul Sârbu se afla în bolidul ucigaş

Mi-am indus Primavara

Cand visezi prea mult te ustura ochii

Oameni incredibili, poveştile şi operele lor

555 = 25 decembrie